Când vine vorba de probleme ale inimii, bolile cardiovasculare la femei sunt subdiagnosticate în comparaţie cu bărbaţii. Un sistem de notare popular utilizat pentru a estima cât de probabil este ca o persoană să dezvolte o boală cardiovasculară în următorii 10 ani este scorul de risc Framingham. Acesta se bazează pe factori precum vârsta, sexul, nivelul colesterolului şi tensiunea arterială.
Cercetătorii din Statele Unite şi Ţările de Jos au folosit acum un set mare de date pentru a construi modele de risc cardiovascular mai precise decât scorul de risc Framingham.
Ei au cuantificat, de asemenea, subdiagnosticarea femeilor în comparaţie cu bărbaţii.
Rezultatele au fost publicate marţi, în revista Frontiers in Physiology.
„Am constatat că acele criterii neutre din punct de vedere al sexului nu reuşesc să diagnosticheze femeile în mod adecvat. Dacă s-ar folosi criterii specifice sexului, această subdiagnosticare ar fi mai puţin severă", a declarat Skyler St. Pierre, cercetător la laboratorul Living Matter din cadrul Universităţii Stanford.
Noua cercetare a constatat, de asemenea, că cel mai bun examen pentru a îmbunătăţi detectarea bolilor cardiovasculare atât la bărbaţi, cât şi la femei este electrocardiograma (EKG).
Subdiagnosticarea din cauza diferenţelor cardiace
Din punct de vedere anatomic, inimile femeilor şi bărbaţilor sunt diferite. De exemplu, inimile femeilor sunt mai mici şi au pereţii mai subţiri. Cu toate acestea, criteriile de diagnosticare pentru anumite boli cardiace sunt aceleaşi pentru femei şi bărbaţi, ceea ce înseamnă că inimile femeilor trebuie să crească disproporţionat mai mult decât cele ale bărbaţilor înainte de a fi îndeplinite aceleaşi criterii de risc.
Atunci când cercetătorii au cuantificat subdiagnosticarea femeilor în comparaţie cu bărbaţii, au descoperit că utilizarea criteriilor neutre din punct de vedere al sexului duce la o subdiagnosticare severă a pacienţilor de sex feminin.
„Femeile sunt subdiagnosticate pentru blocajul atrioventricular (AV) de gradul întâi, o tulburare care afectează bătăile inimii, şi cardiomiopatia dilatativă, o boală a muşchiului cardiac, de două şi, respectiv, de 1,4 ori mai mult decât bărbaţii", a precizat St. Pierre.
Subdiagnosticarea femeilor a fost constatată şi în cazul altor afecţiuni cardiace.
Pentru a obţine previziuni mai precise pentru ambele sexe, cercetătorii au valorificat patru măsurători suplimentare care nu sunt luate în considerare în scorul de risc Framingham: imagistica prin rezonanţă magnetică cardiacă, analiza undelor de puls, EKG şi ultrasunetele carotide.
Aceştia au folosit date de la peste 20.000 de persoane din UK Biobank - o bază de date biomedicale care cuprinde informaţii de la aproximativ o jumătate de milion de persoane din Marea Britanie cu vârsta de 40 de ani şi peste - care au fost supuse acestor teste.
„În timp ce modelele clinice tradiţionale sunt uşor de utilizat, acum putem folosi învăţarea automată pentru a trece prin mii de alţi factori posibili pentru a găsi caracteristici noi, semnificative, care ar putea îmbunătăţi în mod semnificativ detectarea timpurie a bolii", a explicat St. Pierre.
Cu doar 10 ani în urmă, aceste metode nu erau disponibile, motiv pentru care scalele de evaluare precum scorul de risc Framingham au fost folosite timp de jumătate de secol.
Utilizând învăţarea automată, cercetătorii au stabilit că, dintre parametrii testaţi, examinarea EKG a fost cea mai eficientă pentru a îmbunătăţi detectarea bolilor cardiovasculare atât la bărbaţi, cât şi la femei.
Totuşi, acest lucru nu înseamnă că factorii de risc tradiţionali nu sunt instrumente importante pentru evaluarea riscului, au precizat cercetătorii.
„Propunem ca medicii să facă mai întâi un screening al pacienţilor folosind un sondaj simplu bazat pe factori de risc tradiţionali, iar apoi să facă o a doua etapă de screening folosind EKG-ul pentru pacienţii cu risc mai ridicat".
Medicina personalizată
Studiul de faţă oferă un prim pas în regândirea factorilor de risc pentru bolile de inimă.
Folosirea noilor tehnologii este o modalitate promiţătoare de a îmbunătăţi predicţia riscului. Cu toate acestea, există unele limitări ale studiului care ar trebui abordate în viitor, au declarat cercetătorii.
Una dintre aceste limitări este faptul că, în cadrul UK Biobank, sexul este tratat ca o variabilă binară. Cu toate acestea, sexul uneu persoane este în mod inerent complex, având legătură cu hormonii, cromozomii şi caracteristicile fizice, toate acestea putând să se încadreze undeva pe un spectru între „tipic" masculin şi „tipic" feminin.
În plus, populaţia studiată a fost formată din persoane de vârstă mijlocie şi mai în vârstă care locuiesc în Regatul Unit, astfel încât este posibil ca rezultatele să nu poată fi transferate la persoane din alte medii şi de alte vârste.
„În timp ce medicina specifică sexului pacientului este un pas în direcţia cea bună, medicina specifică pacientului ar oferi cele mai bune rezultate pentru toată lumea", a concluzionat St. Pierre.
