Reglementarea dinamică a unui neurohormon de stres coordonează compromisul dintre răspunsurile la stresul acut şi la stresul pe termen lung, arată concluziile unui studiu realizat de cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Massachusetts.
Noile cercetări realizate asupra viermelui cilindric C. elegans descifrează modul în care răspunusul de tipul "luptă sau fugi", declanşat în organism de stresul acut, afectează sănătatea organismului pe termen lung. Acest vierme mic este un organism folosit în mod comun în cercetările de laborator şi care a ajutat la rezolvarea multor întrebări fundamentale în biologie, de la dezvoltare, la funcţia creierului şi la explicarea unor boli.
Atunci când oamenii percep o situaţie periculoasă sau stresantă, organismul eliberează hormoni de stres, cum ar fi adrenalina. Adrenalina face ca inima să bată mai repede, creşte fluxul de sânge către creier şi muşchi şi stimulează organismul să transforme zahărul şi să-l folosească ca şi combustibil. Eliberarea adrenalinei declanşează răspunsul "luptă sau fugi” care oferă persoanei capacitatea de a scăpa sau de a răspunde la o ameninţare.
Animalele, ca şi oamenii sunt expuse la diferite forme de stres. Acestea pot fi abrupte, cum ar fi apariţia unui prădător sau mai progresive, cum ar fi lipsa cronică de alimente, temperaturi ridicate sau oxidare.
"La fel ca la oameni, activarea repetată a răspunsului "luptă sau fugi" în cazul viermelui C. elegans a redus drastic durata de viaţă. Răspunsul este crucial pentru că viermele să scape de prădători, dar există un cost, activarea repetată a răspunsului "luptă sau fugi" reduce capacitatea viermelui de a face faţă altor provocări pe care le întâmpină în mediul său", a declarat coautorul Jeremy Florman, citat de sciencedaily.com.
În cadrul studiului, cercetătorii au descoperit că răspunsul "luptă sau fugi" declanşează activarea unei singure perechi de neuroni care eliberează tiramina, analogul nevertebrat al adrenalinei. În schimb, expunerea la provocări de mediu, cum ar fi căldura şi stresul oxidativ reduce eliberarea de tiraramină. Acest hormon de stres reprezintă astfel un comutator care reglează răspunsul animalului la stresuri acute sau pe termen lung.
Ulterior cercetătorii au stabilit că că tiramina stimulează calea insulinei prin activarea unui receptor de tip adrenergic în intestin. Activarea căii de insulină poate satisface cerinţele energetice ale animalului pentru răspunsul "luptă sau fugi". Pe de altă parte, blocarea căii insulinei este necesară pentru a proteja celulele de stresul pe termen lung cauzat de mediu şi pentru a prelungi durata de viaţă.
Având în vedere conservarea izbitoare a mecanismelor de răspuns la stres, de la viermi la oameni, cercetătorii vor încerca în studiile ulterioare să stabileacă dacă şi în cazul oamenilor răspunsul de tip "luptă sau fugi" şi neurohormonii de stres au un impact negativ asupra sănătăţii şi îmbătrânirii prin activarea căii insulinei, se mai arată în concluziile studiului.
