Cercetătorii au identificat provocările care ar trebui depăşite pentru a evita respingerea în viitoarele xenotransplanturi - procedură care implică transplantul, implantarea sau perfuzarea într-un primitor uman fie de celule vii, ţesuturi sau organe dintr-o sursă de animale neumane, fie de fluide ale corpului uman, celule, ţesuturi sau organe care au avut contact ex vivo cu celulele animale, ţesuturi sau organe vii ne-umane. Dezvoltarea xenotransplantului este, în parte, determinată de faptul că cererea de organe umane pentru transplantul clinic depăşeşte cu mult oferta.
Continuând progresele semnificative în domeniul xenotransplantului, chirurgii de la facultatea de medicină a Universităţii din Maryland furnizează o analiză amplă în cazul celui de-al doilea pacient din lume care a primit un organ de porc modificat genetic.
În 2023, Lawrence Faucette, în vârstă de 58 de ani, a primit o inimă de porc la Centrul medical al Universităţii (UMMC) pentru a-şi trata insuficienţa cardiacă în stadiu terminal. El a trăit 40 de zile înainte de a alege să renunţe la un tratament suplimentar după ce transplantul a început să cedeze din cauza respingerii.
Raportul care documentează perspectivele desprinse din experienţa celui de-al doilea receptor de xenotransplant de inimă din lume, a fost publicat miercuri, în revista Nature Medicine.
Lucrarea documentează semnele iniţiale de respingere a celor 10 inimi de porc modificate genetic la prima biopsie efectuată la aproximativ două săptămâni după operaţie, şi oferă lecţii importante şi potenţiale noi căi de urmat în timp ce chirurgii de xenotransplant se pregătesc pentru viitoarele studii clinice din anii următori.
„Am făcut un alt pas important înainte în încercarea de a aborda deficitul global de inimi donatoare şi am constatat încă o dată că inima de porc a demonstrat o funcţie sistolică şi diastolică excelentă în primele săptămâni post-transplant”, a declarat co-liderul studiului şi primul autor dr. Bartley P. Griffith, care a transplantat chirurgical inima de porc atât în primul, cât şi în al doilea pacient la UMMC.
Dr. Griffith este profesor emerit, specialist în chirurgia de transplant, vicepreşedinte al departamentului de inovaţie în chirurgie şi director clinic al programului de xenotransplant cardiac la UMSOM (facultatea de medicină a universităţii Maryland).
„Datorită acestor bravi pacienţi, avem o înţelegere mai clară a modificărilor pe care le putem face în continuare pentru a obţine un succes pe termen mai lung”, a declarat miercuri medicul specialist într-un comunicat al universităţii.
Cel de-al doilea pacient care a primit un xenotransplant de inimă avea o boală cardiacă în stadiu terminal şi a fost considerat neeligibil pentru un transplant tradiţional cu o inimă umană din cauza bolii sale vasculare periferice preexistente şi a complicaţiilor cu sângerări interne. Acest tip de transplant a fost singura opţiune disponibilă pentru acest pacient, care se confrunta cu o moarte aproape sigură din cauza insuficienţei cardiace, a explicat chirurgul.
„Sacrificiul acestor pacienţi a furnizat informaţii ştiinţifice cruciale cu privire la modul în care ar trebui să procedăm pentru a învăţa cum să prevenim eşecul grefei în transplanturile viitoare”, a precizat la rândul său, co-liderul studiului şi autorul corespondent dr. Muhammad M. Mohiuddin, profesor de chirurgie, directorul programului de xenotransplant cardiac la UMSOM şi preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Xenotransplant.
În investigaţia lor, autorii studiului subliniază nevoia de cercetare continuă pentru a depăşi provocări precum respingerea mediată de anticorpi.
În ciuda selectării unui pacient cu un nivel scăzut de anticorpi preexistenţi, echipa de transplant a constatat o creştere a acestora, care au provocat leziuni ale inimii şi, în cele din urmă, eşecul grefei. Transplanturile ulterioare ar putea necesita o eliminare şi o suprimare mai agresivă a acestor anticorpi.
Aceste noi cercetări au elaborat şi influenţa altor mecanisme mediate imunitar în eşecul grefei.
„În ciuda eşecurilor legate de respingerea imunologică după câteva săptămâni, xenotransplantul şi donarea de organe care pot salva viaţa rămân cele mai viabile căi către disponibilitatea de durată a organelor pentru transplant”, a precizat dr. Mark T. Gladwin, decan al UMSOM.
Medicii continuă să lucreze pentru o mai bună înţelegere a modului de prevenire a respingerii organelor de porc în ciuda imunosupresiei agresive şi a rezultatelor chirurgicale şi hemodinamice de succes în faza iniţială.
„Continuăm să învăţăm atât de multe din aceste operaţii de pionierat şi suntem recunoscători companiei United Therapeutics (n.r. care a furnizat porcii modificaţi genetic) pentru sprijinul acordat, pe măsură ce contribuim la avansarea domeniului xenotransplantului de a deveni o realitate clinică”, a adăugat coautorul studiului dr. Christine Lau, preşedinte al Departamentului de Chirurgie de la UMSOM şi chirurg-şef la UMMC.
În ianuarie 2022, Universitatea din Maryland a efectuat primul transplant experimental din lume la un alt american, în vârstă de 57 de ani, care a murit la două luni după operaţie.
Deşi nici în acel caz nu au existat semne de respingere în primele săptămâni după transplant, autopsia a concluzionat că bărbatul a murit în cele din urmă de insuficienţă cardiacă din cauza unei „serii complexe de factori”, inclusiv starea sa înainte de operaţie.
Un studiu de caz publicat în revista Lancet a remarcat, de asemenea, că au existat dovezi ale unui virus porcin care nu fusese identificat anterior.
Potrivit guvernului american, există peste 113.000 de persoane pe lista de transplant de organe, inclusiv peste 3.300 de persoane care au nevoie de o inimă.
Grupul Donate Life America (Donează viaţă America) indică faptul că 17 persoane mor în fiecare zi în aşteptarea unui organ de la un donator.
