Cercetătorii testează o strategie de vaccinare împotriva HIV în copilărie

Cercetătorii testează o strategie de vaccinare împotriva HIV în copilărie

Cercetări efectuate la facultatea de medicină Weill Cornell sugerează că imunizarea copiilor împotriva HIV ar putea oferi în viitor protecţie înainte ca riscul de a contracta această infecţie potenţial fatală să crească dramatic în adolescenţă.

Studiul, publicat la 30 august în revista Science Immunology, a demonstrat că o serie de şase vaccinări care conţin o proteină modificată de la suprafaţa particulelor HIV a stimulat etapele iniţiale ale unui răspuns imun puternic la primatele tinere neumane.

Potrivit cercetătorilor, acest răspuns dificil de obţinut reprezintă un pas important către asigurarea unei protecţii complete şi potenţial pe viaţă împotriva virusului.

Imunizarea copiilor mici, mai degrabă decât a adulţilor, are sens, spun specialiştii, întrucât factorii de risc pentru infecţia cu virusul imunodeficientei umane (HIV) cresc brusc atunci când adolescenţii devin activi sexual, potrivit autorului principal, dr. Sallie Permar, profesor de pediatrie şi preşedinte al departamentului de pediatrie de la Weill Cornell Medicine.

Dovezile sugerează, de asemenea, că sistemele imunitare ale sugarilor şi copiilor răspund în general mai eficient la virus decât cele ale adulţilor.

„Unul dintre progresele pe care le-am făcut este să demonstrăm că un vaccin împotriva HIV ar putea fi administrat după un program similar vaccinurilor de rutină administrate deja bebeluşilor şi copiilor”, a declarat dr. Permar, într-un comunicat.

HIV infectează predominant celulele imunitare numite celule T CD4, lăsând indivizii vulnerabili la boli oportuniste. Fără tratament pe tot parcursul vieţii, infecţia este fatală.

În 2022, aproximativ 140.000 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 19 ani din întreaga lume au fost infectaţi cu virusul.

Cercetătorii în domeniul vaccinurilor caută modalităţi de a stimula sistemul imunitar să producă „anticorpi cu arie extinsă de neutralizare” împotriva virusului înainte ca o persoană să fie expusă la acesta. Aceşti anticorpi atacă o parte esenţială a virusului HIV - proteina de pe suprafaţa sa care se leagă de celulele T CD4. Astfel, anticorpii larg neutralizanţi împiedică multe tulpini de HIV să intre în celulă şi să o infecteze.

În acest studiu, cercetătorii au pornit de la un vaccin experimental dezvoltat anterior din proteine de vârf de pe învelişul particulelor HIV.

Autorii studiului, John Moore, profesor de microbiologie şi imunologie, şi Rogier Sanders, profesor asociat adjunct de cercetare în microbiologie şi imunologie la Weill Cornell Medicine şi profesor la Amsterdam UMC, au încercat să îmbunătăţească acest vaccin prin modificarea proteinei virale.

Ei au conceput aceste modificări pentru a stimula un set specific de celule B producătoare de anticorpi care protejează celulele T CD4.

„Un vaccin eficient împotriva HIV trebuie să angajeze setul potrivit de celule B pentru a genera un răspuns protector larg”, a declarat primul autor Ashley Nelson, profesor asistent de cercetare în imunologie în pediatrie.

„Am descoperit că introducerea anumitor mutaţii în proteina plicului ar putea realiza acest lucru în cadrul unui sistem imunitar naiv”,a precizat ea.

Cercetătorii au administrat vaccinul modificat la cinci primate tinere în trei doze de iniţiere, începând la mai puţin de o săptămână după naştere. Acestea au fost urmate de trei doze de vaccin corespunzător proteinei originale a învelişului HIV, ultima doză fiind administrată când animalele au împlinit 78 de săptămâni, aproximativ echivalentul vârstei de 4 sau 5 ani pentru un om. Ca martor, cinci animale au primit toate cele şase doze de vaccin cu proteina originală.

„În timp ce expunerea la proteina modificată a făcut ca răspunsul imunitar să pornească în direcţia corectă, au fost necesare injecţii de rapel care conţineau versiunea originală a proteinei virale pentru a atinge potenţialul maxim”, a explicat dr. Nelson.

Trei dintre cele cinci animale care au primit versiunea modificată a vaccinului de amorsare au dezvoltat anticorpi care păreau a fi precursori ai răspunsului de neutralizare generală căutat. Testele au sugerat că aceşti anticorpi au atacat locul folosit de virus pentru a invada celulele T CD4.

Cu toate acestea, anticorpii nu s-au dovedit încă pe deplin eficienţi împotriva aceleiaşi varietăţi de tulpini de HIV ca şi anticorpii maturi, larg neutralizanţi. Unul dintre cele trei animale a prezentat, de asemenea, semne de dezvoltare a răspunsului matur, larg neutralizant.

În următorul pas, cercetătorii vor căuta să aflem cum pot obţine în mod fiabil un răspuns complet de neutralizare extinsă.

„Trebuie încă să identificăm combinaţia potrivită de proteine virale pentru a avansa pe această cale”, a concluzionat cercetătoarea, «începând din primele etape ale vieţii, când se administrează în mod obişnuit vaccinuri multidoză».

viewscnt