Stresul cronic poate inflama creierul, poate distruge conexiunile dintre neuroni şi poate duce la depresie, sunt de părere oamenii de ştiinţă de la Colegiul Medical din Georgia şi de la Universitatea Augusta. Aceştia cercetează pentru a înţelege mai bine cum se întâmplă ciclul distructiv şi cum să intervină.
,,Chiar şi medicamentele antiinflamatoare puternice, pe bază de reţetă, care ar trebui să ajute la ruperea conectivităţii dintre stresul cronic şi inflamaţie, nu ajută mulţi pacienţi cu depresie”, susţine dr. Anilkumar Pillai, neurolog în cadrul Departamentului de Psihiatrie şi Comportamentul Sănătăţii de la Colegiul Medical din Georgia.
Două noi subvenţii în valoare totală de aproximativ 2,4 milioane de dolari venite de la Institutul Naţional de Sănătate Mintală îl ajută pe Pillai să exploreze în continuare impactul pe care stresul îl are asupra organismului şi a răspunsului imun fundamental şi nespecific numit imunitate înnăscută.
C3 joacă un rol cheie în inflamaţia creierului
Sistemul complement, numit aşa pentru că a fost descoperit că ajută sistemul imunitar să lupte cu invadatorii, face parte din acest răspuns imun înnăscut, iar Pillai a găsit niveluri crescute de C3 în creierul persoanelor cu depresie şi la modele animale. C3 a fost numit de cercetătorii universităţii din Georgia ,,hub-ul tuturor căilor de activare a complementului”.
Sistemul complement are, de asemenea, sarcina importantă a eliminării conexiunilor proaste între neuroni. În depresie, complementul este activ şi determină inflamaţii şi pierderi sinaptice în cortexul prefrontal, o zonă a creierului importantă pentru memoria de lucru, personalitatea şi funcţia executivă. „Sub stres cronic îţi pierzi sinapsele”, spune Pillai.
C3 este cunoscut că joacă un rol cheie în inflamaţia creierului, iar microglia, celulele imune rezidente din creier, utilizează C3 în timpul dezvoltării creierului pentru a elimina sinapsele.
„Ne aşteptăm ca stresul cronic să crească C3”, spune Pillai în timp ce continuă să pună cap la cap puzzle-ul complex.
Acum, el şi colegii săi vor să ştie de unde provine C3 ridicat, dacă este vorba despre celulele imune numite monocite, care circulă în organism ca răspuns la stres sau microglia. S-ar putea dovedi că microglia este sursa directă, dar modificările provocate de stresul cronic al organismului sunt instigatorii acestui cerc vicios distructiv.
Stresul cronic, factor major în depresie
,,Studiile au arătat că stresul cronic este un factor major în depresie. De fapt, persoanele cu probleme de sănătate fizică, cum ar fi cancerul sau bolile de inimă, în cazul în care inflamaţia este, de asemenea, un factor major, adesea dezvoltă depresie şi cel puţin un motiv este că nivelurile ridicate de inflamaţie care afectează organismul pot afecta şi creierul”, e de părere Pillai, potrivit siteului sciencedaily.com.
Într-o lucrare publicată în martie 2018 în revista Brain, Behavior and Immunity, laboratorul lui Pillai a raportat creşteri semnificative ale expresiei C3 în cortexul prefrontal al persoanelor depresive care s-au sinucis. De asemenea, oamenii de ştiinţă au descoperit o expresie crescută de C3 în cortexul prefrontal al şoarecilor ca răspuns la stresul cronic, doar că şoarecii care nu au C3 nu au obţinut un răspuns de tip depresiv. De fapt, doar provocarea supraexpresiei C3 în anumite zone ale cortexului prefrontal a provocat un comportament asemănător depresiei, chiar şi fără stres.
Niveluri ridicate de interferon alfa la persoanele cu depresie
Dr. Stephen Tomlinson, un expert în sistemul complement şi inflamaţia sistemului nervos central, care este preşedinte interimar al Departamentului de Microbiologie şi Imunologie de la Universitatea de Medicină din Carolina de Sud, generează în laborator inhibitori ai complementului, inclusiv medicamente care blochează activarea C3 pe diferite căi.
Interferon alfa este un medicament folosit pentru a trata bolile precum cancerul şi hepatita, dar este, de asemenea, o proteină naturală care stimulează sistemul imunitar să ucidă melanomul şi infecţiile virale. În sângele persoanelor cu depresie s-au găsit niveluri ridicate de interferon alfa, iar tratamentul pe termen lung cu interferon alfa pentru probleme precum cancerul sau hepatita cronică B poate declanşa depresia sau alte probleme de sănătate mintală.
Chiar şi animalele sănătoase de laborator injectate cu interferon alfa prezintă simptome depresive. Oamenii de ştiinţă au văzut că tratamentul cu un anticorp receptor interferon reduce comportamentul social-deficitar şi asemănător depresiei la şoarecii expuşi la stresul cronic. Noile studii vor permite explorarea în continuare a ipotezei lor că activarea crescută a interferonului alfa în organism prin stres activează microglia şi producţia de C3 în creier, ceea ce duce la pierderea conexiunilor neuronale şi a comportamentului deprimat.
Aceste studii includ utilizarea unui anticorp receptor interferon pentru a bloca acţiunea acestuia. Terapiile antiinflamatorii actuale s-au concentrat pe inflamaţia generată de imunitatea adaptativă, un răspuns imun specific pentru unii invadatori precum o bacterie, mai degrabă decât o imunitate mai puţin specifică. Dar imunitatea înnăscută devine o ţintă în alte afecţiuni, precum cancerul şi bolile cardiovasculare, iar rolul său atât în inflamaţie cât şi în reglarea sinapsei a atins interesul cercetătorilor pentru rolul său în depresie.
