O dietă săracă în zahăr în perioada intrauterină şi în primii doi ani de viaţă poate reduce semnificativ riscul de boli cronice la vârsta adultă, a constatat un nou studiu, furnizând noi dovezi convingătoare ale efectelor pe tot parcursul vieţii asupra sănătăţii, în ceea ce priveşte consumul de zahăr la începutul vieţii.
Un studiu, publicat joi în revista Science, a constatat că, în cazul copiilor care au experimentat restricţii de zahăr în timpul primelor 1.000 de zile după concepţie, aceştia au avut un risc cu până la 35% mai mic de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 şi cu până la 20% mai puţin risc de hipertensiune arterială la vârsta adultă.
Consumul redus de zahăr de către mamă înainte de naştere a fost suficient pentru a reduce riscurile, dar restricţionarea continuă a zahărului după naştere a crescut beneficiile.
Profitând de un „experiment natural” neintenţionat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cercetătorii de la Colegiul Dornsife din cadrul Universităţii California (USC), Universitatea McGill, din Montreal, şi Universitatea Berkeley, au examinat modul în care raţionalizarea zahărului în timpul războiului a influenţat rezultatele pe termen lung asupra sănătăţii.
Regatul Unit a introdus limite privind distribuţia zahărului în 1942, ca parte a programului său de raţionalizare a alimentelor pe timp de război. Raţionalizarea s-a încheiat în septembrie 1953.
Cercetătorii au folosit date contemporane din U.K. Biobank, o bază de date ce cuprinde istoricul medical, factori genetici, de stil de viaţă şi alţi factori de risc de boală ai populaţiei, pentru a studia efectul acestor restricţii de zahăr la începutul vieţii asupra rezultatelor de sănătate ale adulţilor concepuţi în Regatul Unit chiar înainte şi după încheierea raţionalizării zahărului în timpul războiului.
„Studierea efectelor pe termen lung ale zahărului adăugat asupra sănătăţii este o provocare”, spune autorul corespondent al studiului, Tadeja Gracner, economist senior la Centrul Dornsife USC pentru Cercetare Economică şi Socială, într-un comunicat.
„Sunt puţine situaţiile în care oamenii sunt expuşi la întâmplare la medii nutriţionale diferite la începutul vieţii şi care îi urmăresc timp de 50 până la 60 de ani. Sfârşitul raţionalizării ne-a oferit un experiment natural nou pentru a depăşi aceste probleme”.
Consumul de zahăr în timpul raţionalizării a fost de aproximativ 8 linguriţe (40 de grame) pe zi, în medie. Când raţionalizarea a luat sfârşit, consumul de zahăr şi dulciuri a crescut vertiginos la aproximativ 16 linguriţe (80 de grame) pe zi.
Raţionalizarea nu a implicat o privare extremă de alimente. Regimul alimentar, în general, s-a încadrat în contextul orientărilor actuale stabilite de Ministerul Agriculturii din Statele Unite şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care recomandă copiilor sub doi ani să nu consume zahăr adăugat şi adulţilor să nu consume mai mult de 12 linguriţe (50 g) de zahăr adăugat pe zi.
Alte alimente, cum ar fi untul, brânza, cerealele şi carnea, au fost, de asemenea, raţionalizate, dar consumul lor s-a modificat puţin sau deloc după încheierea raţionalizării. Aproape întreaga creştere bruscă a aportului caloric total după raţionalizare a fost explicată prin creşterea aportului caloric de zahăr.
Creşterea imediată şi importantă a consumului de zahăr, dar nu şi de alte alimente, după încheierea raţionalizării, a creat un experiment natural interesant: oamenii au fost expuşi la diferite niveluri de consum de zahăr la începutul vieţii, în funcţie de faptul dacă au fost concepuţi sau născuţi înainte sau după septembrie 1953.
Sfârşitul raţionalizării din al Doilea Război Mondial a creat, prin urmare, un experiment natural în care copiii născuţi chiar înainte de sfârşitul raţionalizării au fost expuşi la condiţii de sărăcie în ceea ce priveşte zahărul, comparativ cu cei născuţi imediat după, într-un mediu bogat în zahăr.
Cei concepuţi sau născuţi chiar înainte de sfârşitul raţionalizării s-au confruntat cu condiţii sărace în zahăr, comparativ cu cei născuţi imediat după, care au beneficiat de un mediu mai bogat în zahăr.
Cercetătorii i-au identificat apoi pe cei născuţi în această perioadă în datele Biobank din Regatul Unit colectate peste 50 de ani mai târziu. De atunci a trecut suficient timp pentru ca bolile cronice să se dezvolte, iar utilizarea unei ferestre de naştere foarte restrânse în jurul sfârşitului raţionalizării zahărului din cel de-al Doilea Război Mondial a permis autorilor să compare rezultatele de sănătate la mijlocul vieţii ale cohortelor similare de naşteri.
În timp ce perioada de restricţionare a consumului de zahăr din primele 1.000 de zile de viaţă a redus substanţial riscul de a dezvolta diabet şi hipertensiune arterială, pentru cei care au fost diagnosticaţi ulterior cu oricare dintre aceste afecţiuni, debutul bolii a fost întârziat cu patru ani şi, respectiv, doi ani.
În special, expunerea la restricţiile privind zahărul în perioada intrauterină a fost suficientă pentru a reduce riscurile, dar protecţia împotriva bolilor a crescut postnatal, potenţial odată cu introducerea alimentelor solide.
Magnitudinea acestui efect este semnificativă, deoarece poate economisi costuri, poate prelungi speranţa de viaţă, şi poate mai important, calitatea vieţii, spun cercetătorii.
În Statele Unite, persoanele cu diabet suportă cheltuieli medicale anuale de aproximativ 12.000 de dolari în medie. În plus, un diagnostic mai timpuriu de diabet înseamnă o speranţă de viaţă semnificativ mai scurtă, fiecare deceniu mai devreme cu care este pus un diagnostic de diabet reducând speranţa de viaţă cu trei până la patru ani.
Aceste cifre subliniază valoarea intervenţiilor timpurii care ar putea întârzia sau preveni această boală, notează cercetătorii.
Preocupările experţilor cu privire la sănătatea pe termen lung a copiilor care consumă cantităţi excesive de zahăr adăugat în primele etape ale vieţii, o perioadă critică de dezvoltare, continuă să crească.
Ajustarea consumului de zahăr la copii, cu toate acestea, nu este uşoară - zahărul adăugat este peste tot, chiar şi în alimentele pentru bebeluşi şi copii mici, iar copiii sunt bombardaţi cu reclame TV pentru dulciuri, au remarcat cercetătorii.
„Părinţii au nevoie de informaţii despre ceea ce funcţionează, iar acest studiu oferă unele dintre primele dovezi cauzale că reducerea zahărului adăugat la începutul vieţii este un pas puternic către îmbunătăţirea sănătăţii copiilor pe parcursul vieţii”, spune coautorul studiului, Claire Boone, de la Universitatea McGill şi Universitatea din Chicago.
Fiecare zece ani de diagnosticare mai timpurie a diabetului este asociat cu o speranţă de viaţă cu trei-patru ani mai mică, subliniind valoarea intervenţiilor timpurii care ar putea întârzia sau preveni această boală.
„Zahărul la începutul vieţii este noul tutun şi ar trebui să-l tratăm ca atare prin responsabilizarea companiilor alimentare pentru reformularea alimentelor pentru copii cu opţiuni mai sănătoase şi reglementarea comercializării şi taxarea alimentelor zaharoase destinate copiilor”, a comentat Paul Gertler de la Berkeley şi de la Biroul Naţional de Cercetare Economică, unul dintre autori.
Acest studiu este primul dintr-un efort de cercetare mai amplu care analizează modul în care restricţiile privind zahărul la începutul vieţii au afectat un set mai larg de rezultate de sănătate la vârsta adultă, inclusiv educaţia, statutul social şi inflamaţia cronică, funcţia cognitivă şi demenţa.
Studiul a fost susţinut de Institutele Naţionale pentru Îmbătrânire din Statele Unite.
