Un studiu, publicat miercuri în revista Brain, a constatat că o creştere a nivelului de proteine cu noile medicamente pentru Alzheimer ar putea explica încetinirea deteriorării cognitive şi reducerea plăcilor amiloide.
În timpul unui studiu care contestă ideea că anticorpii monoclonali recent aprobaţi reduc declinul cognitiv la pacienţii cu Alzheimer prin eliminarea amiloidului, cercetătorii de la Universitatea din Cincinnati au constatat că o creştere neintenţionată a nivelurilor unei proteine esenţiale din creier se corelează la fel de bine cu beneficiile cognitive.
Contextul studiului
Timp de decenii, teoria predominantă în domeniu a afirmat că o proteină formată din 42 de aminoacizi numită amiloid-beta 42 (Aβ42) formează aglomerări solide numite plăci amiloide, iar aceste plăci afectează creierul, cauzând boala Alzheimer.
Laboratorul din Cincinnati a emis ipoteza că Aβ42 solubilă, normală în creier, este esenţială pentru sănătatea neuronilor şi că de fapt pierderea acestei proteine, mai degrabă decât acumularea de plăci, este cauza bolii Alzheimer. Ipoteza susţine alte cercetări publicate care sugerează că demenţa apare nu atunci când nivelul plăcilor beta-amilode este ridicat, ci atunci când nivelul proteinelor Aβ42 din creier scade foarte mult.
Conform constatărilor laboratorului, transformarea Aβ42 în plăci pare să fie răspunsul normal al creierului la stresul biologic, metabolic sau infecţios.
„Majoritatea dintre noi vom acumula plăci amiloide în creier pe măsură ce îmbătrânim şi, cu toate acestea, foarte puţini dintre noi vor dezvolta demenţă”, a declarat miercuri, într-un comunicat, dr. Alberto Espay, profesor de neurologie la Colegiul de Medicină al UC şi director al Centrului pentru boala Parkinson şi tulburările de mişcare la Institutul de Neuroştiinţe Gardner. „Cu toate acestea, plăcile rămân în centrul atenţiei noastre în dezvoltarea biomarkerilor şi a strategiilor terapeutice”, a adăugat medicul.
Detaliile studiului
Recent, mai multe medicamente noi cu anticorpi monoclonali concepute pentru a elimina amiloidul din creier au fost aprobate după ce au demonstrat că au diminuat declinul cognitiv în studiile clinice.
Espay şi colegii săi au observat că aceste medicamente au crescut neintenţionat nivelurile de Aβ42.
„Plăcile amiloide nu cauzează Alzheimer, dar dacă creierul produce prea mult în timp ce se apără împotriva infecţiilor, toxinelor sau schimbărilor biologice, nu poate produce suficiente proteine Aβ42, determinând scăderea nivelului acestora sub un prag critic”, a explicat dr. Espay. „Acesta este momentul în care apar simptomele demenţei”.
Echipa a analizat datele de la aproape 26.000 de pacienţi înscrişi în 24 de studii clinice randomizate ale noilor tratamente cu anticorpi, evaluând afectarea cognitivă şi diferenţele în nivelurile de Aβ42 înainte şi după tratament. Ei au constatat că nivelurile mai ridicate de Aβ42 după tratament au fost asociate în mod independent cu deteriorarea cognitivă mai lentă şi declinul clinic.
„Toate poveştile au două feţe - chiar şi cea pe care ne-am spus-o despre cum funcţionează tratamentele anti-amiloide: prin scăderea amiloidului”, a precizat dr. Espay. „De fapt, ele cresc, de asemenea, nivelurile de Aβ42. Chiar dacă acest lucru este neintenţionat, acesta este motivul pentru care poate exista un beneficiu. Studiul nostru arată că putem estima schimbările în rezultatele cognitive în studiile anti-amiloid cel puţin la fel de bine prin creşterea nivelului de Aβ42 ca şi prin scăderea nivelului de amiloid”, a indicat medicul.
El a mai precizat că aceste constatări se încadrează bine în ipoteza mai largă a laboratorului american cu privire la cauza principală a bolii Alzheimer, deoarece creşterea nivelului de Aβ42 pare să îmbunătăţească cogniţia.
„Dacă problema cu Alzheimer este pierderea proteinei normale, atunci creşterea acesteia ar trebui să fie benefică, iar acest studiu a arătat că este”, a adăugat el. „Povestea are sens: Creşterea nivelului de Aβ42 în limitele normale este de dorit”.
Cu toate acestea, medicul american crede că aceste rezultate prezintă, de asemenea, o enigmă pentru clinicieni, deoarece eliminarea amiloidului din creier pare a fi toxică şi poate determina creierul să se micşoreze mai repede după tratamentul cu anticorpi.
„Oferim pacienţilor un tratament antiproteic pentru a le creşte nivelul de proteine? Cred că scopul, creşterea Aβ42, nu justifică mijloacele, diminuarea amiloidului”, a adăugat dr. Espay.
Terapiile care cresc în mod direct nivelurile de Aβ42 fără a viza amiloidul reprezintă un obiectiv viitor de cercetare pentru laboratorul american.
