Medicii stomatologi pot fi prima linie de apărare în identificarea tulburărilor de somn, spun cercetătorii într-un nou studiu.
Mulţi oameni urăsc dentistul, dar un nou studiu dezvăluie că aceşti profesionişti v-ar putea salva viaţa. Atunci când mergeţi la controlul anual, cercetătorii spun că stomatologii pot face mai mult decât să verifice cariile - ei pot, de asemenea, să identifice semne ascunse ale tulburărilor de somn care pun viaţa în pericol.
O nouă analiză, publicată în numărul din septembrie al Journal of the American Dental Association, constată că stomatologii sunt, de obicei, printre primii care depistează posibilele tulburări de somn, cum ar fi apneea în somn, şi îi trimit la un specialist în somn.
Atunci când un pacient adoarme în scaunul stomatologic, în ciuda anxietăţii provocate de o procedură iminentă, poate părea un act nesemnificativ, dar - pentru dentiştii versaţi în cele mai recente cercetări privind somnul - acest semnal de alarmă indică o afecţiune care pune viaţa în pericol.
Sindromul de apnee în somn obstructiv (SASO) descrie momentul în care o persoană încetează să respire în mod repetat pe parcursul nopţii.
Milioane de americani au apnee de somn, care este de obicei legată de alte probleme de sănătate, cum ar fi bolile de inimă şi neurodegenerarea. Cu toate acestea, numărul de cazuri poate fi mai mare, deoarece majoritatea cazurilor nu sunt diagnosticate.
O nouă analiza sugerează că stomatologii sunt esenţiali în salvarea vieţilor persoanelor cu probleme periculoase de somn.
„Avem o mare oportunitate de a schimba vieţi în bine”, spune Davis Thomas, profesor asociat la universitatea Rutgers - Facultatea de stomatologie şi medicină dentară şi autor principal al revizuirii, într-un comunicat.
„Dentiştii pot fi prima linie de apărare în identificarea tulburărilor de somn. Ei văd adesea simptome cu mult înaintea medicilor. Indicatori precum scrâşnitul dinţilor, scrâşnitul limbii sau chiar un pacient care aţipeşte în scaun pot fi semne timpurii că se întâmplă ceva mai mult”, a precizat cercetătorul.
Autorii enumeră mai multe simptome fizice pe care stomatologii ar trebui să le caute în timpul examinărilor stomatologice, inclusiv muşchii maxilarului măriţi, marginile limbii festonate, liniile albe de pe obraji, vizibilitatea redusă a gâtului, modelele de uzură dentară şi micile fisuri de pe dinţi. Împreună cu istoricul medical al unui pacient şi cu alte instrumente de screening, stomatologii ar putea depista până la 80% dintre pacienţii cu risc.
„Nu mai este vorba doar de observarea dinţilor”, spune prof. Thomas. „Trebuie să observăm întregul pacient, de la comportamentul său în sala de aşteptare până la semnele subtile din cavitatea orală”.
Bruxismul, sau scrâşnitul dinţilor, este o altă afecţiune la care dentiştii acordă o atenţie sporită în timpul examinărilor.
Studiile arată că scrâşnitul dinţilor nu este doar o nealiniere dentară, ci un simptom al unor probleme de somn subiacente.
„Am tratat mult prea mult timp simptomele fără să abordăm cauza principală”, explică prof. Thomas. „Prin înţelegerea neuroştiinţei care stă la baza tulburărilor de somn, putem oferi o îngrijire mai completă şi putem preveni complicaţii grave de sănătate.”
Pe lângă verificarea simptomelor, medicii dentişti sunt încurajaţi să includă întrebări legate de somn în formularele privind istoricul pacienţilor, să instruiască personalul stomatologic pentru a recunoaşte semnele fizice ale tulburărilor de somn şi să utilizeze instrumente de screening pentru a identifica apneea obstructivă de somn.
Un instrument popular este chestionarul STOP-BANG, care măsoară sforăitul, oboseala, apneea observată, tensiunea arterială, indicele de masă corporală, vârsta, dimensiunea gâtului şi sexul. În plus, revista sfătuieşte dentiştii să fie la curent cu cele mai recente cercetări în domeniul somnului şi cu modul în care acestea se pot aplica în practica lor.
Făcându-i pe dentişti să se concentreze dincolo de dinţi şi gingii, dentiştii pot începe paşii către intervenţii timpurii. Potrivit revizuirii, simpla acţiune de a verifica semnele legate de apneea în somn ar putea preveni complicaţiile viitoare, cum ar fi hipertensiunea arterială, bolile de inimă şi accidentul vascular cerebral.
„Nu le cerem stomatologilor să diagnosticheze tulburările de somn”, conchide prof. Thomas. „Le cerem să recunoască semnele şi să facă trimiteri corespunzătoare. Acest act simplu poate salva vieţi”, conchide cercetătorul.
Studiul a efectuat o revizuire narativă axată pe neuroştiinţa somnului relevantă pentru clinicienii dentari. Cercetătorii au căutat mai multe baze de date, inclusiv PubMed, Google Scholar, Web of Science, Embase şi Ovid MEDLINE, pentru articole publicate între ianuarie 1990 şi martie 2024.
Studiile selectate au fost centrate în jurul neuroştiinţei somnului, în special în ceea ce priveşte medicina dentară. Termenii de căutare au inclus neuroştiinţa somnului, ritmurile circadiene şi tulburările de somn. Articolele care au fost neconcludente sau duplicat au fost excluse din revizuire. Scopul a fost de a oferi cunoştinţe fundamentale profesioniştilor din domeniul stomatologiei cu privire la somn şi la rolul acestuia în sănătatea pacienţilor.
Principalele rezultate
Analiza a constatat o creştere semnificativă a cercetării privind neuroştiinţa somnului, în special în ceea ce priveşte practicile dentare. Rezultatele au evidenţiat importanţa înţelegerii legăturii dintre tulburările de somn, cum ar fi apneea obstructivă în somn (OSA) şi implicaţiile acestora pentru medicii stomatologi. Principalele constatări includ identificarea diferiţilor neurotransmiţători implicaţi în reglarea somnului, cum ar fi GABA, serotonina şi melatonina.
De asemenea, revizuirea a elucidat factorii genetici, inclusiv genele CLOCK, PER şi CRY, care influenţează ritmurile circadiene şi tulburările de somn.
Analiza a subliniat faptul că profesioniştii din domeniul stomatologiei pot juca un rol esenţial în depistarea şi trimiterea pacienţilor pentru tulburări de somn, prevenind potenţial complicaţii ulterioare de sănătate.
Limitările studiului
Această analiză este limitată de domeniul său de aplicare, concentrându-se în principal asupra neuroştiinţei somnului în raport cu medicina dentară. Studiul nu a efectuat cercetări primare sau studii clinice, astfel încât constatările se bazează pe literatura existentă, care poate avea propriile sale limitări.
În plus, studiul a exclus articolele care nu sunt în limba engleză şi cercetările care au fost considerate neconcludente, ceea ce ar putea omite constatări relevante. În plus, deşi revizuirea evidenţiază neurotransmiţătorii cheie şi componentele genetice, nu explorează în mod cuprinzător toţi factorii potenţiali legaţi de tulburările de somn.
Discuţii şi concluzii
Studiul pune în lumină intersecţia în creştere dintre practica dentară şi medicina somnului. Profesioniştii dentare pot servi ca identificatori timpurii ai tulburărilor de somn, cum ar fi OSA, prin observarea indicatorilor de sănătate orală, cum ar fi bruxismul şi aglomerarea orofaringiană.
Analiza sugerează că, prin înţelegerea neuroştiinţei care stă la baza somnului, medicii stomatologi pot îmbunătăţi îngrijirea pacienţilor prin integrarea screeningului tulburărilor de somn în practica lor.
Concluzia este clară: tulburările de somn, dacă sunt detectate la timp, pot fi gestionate mai bine, îmbunătăţind starea generală de sănătate a pacienţilor şi reducând riscul unor afecţiuni mai grave.
