Una dintre caracteristicile depresiei este tendinţa de a percepe stimulii senzoriali şi situaţiile cotidiene într-un mod excesiv de negativ. Cu toate acestea, mecanismele care stau la baza acestei „prejudecăţi de negativitate”, care poate alimenta apariţia simptomelor depresive, au rămas până acum în mare parte necunoscute. Pentru a face lumină în această problemă, oamenii de ştiinţă au decis să exploreze amigdala şi să observe modul în care aceasta funcţionează în timpul episoadelor depresive. Constatările lor sugerează că o stare depresivă modifică anumite circuite neuronale specifice, ducând la o reducere a activităţii neuronilor implicaţi în percepţia plăcută a stimulilor pozitivi şi la o supraactivare a celor responsabili pentru percepţia stimulilor negativi.
Oamenii de ştiinţă de la Institutul Pasteur şi Centrul Naţional Francez de Cercetări Ştiinţifice (CNRS), în colaborare cu specialişti de la Grupul spitalicesc universitar de psihiatrie şi neuroştiinţe din Paris (GHU), Institutul Naţional de Sănătate şi Ştiinţe Medicale (Inserm) şi Organizaţia de cercetare tehnologică finanţată de guvernul francez (CEA), au decis să exploreze amigdala şi să observe cum funcţionează în timpul episoadelor depresive.
Concluziile lor sugerează că o stare depresivă modifică anumite circuite neuronale specifice, ducând la o reducere a activităţii neuronilor implicaţi în percepţia plăcută a stimulilor pozitivi şi la o supraactivare a celor responsabili de percepţia stimulilor negativi.
Aceste rezultate, care ar putea deschide calea pentru dezvoltarea de noi medicamente pentru persoanele rezistente la terapia convenţională, au fost publicate în revista Translational Psychiatry.
Între 15 şi 20% dintre oameni se confruntă cu un episod depresiv - „o stare de suferinţă profundă şi de durată” - la un moment dat în viaţa lor. Dar 30% dintre pacienţii cu depresie sunt rezistenţi la tratamentul medical convenţional cu antidepresive.
Pentru a dezvolta noi terapii, este esenţială înţelegerea mecanismelor care stau la baza depresiei, în special a celor care induc o „prejudecată negativă”.
Depresia determină pacienţii să perceapă lumea şi toţi stimulii senzoriali într-un mod excesiv de negativ - stimulii plăcuţi devin mai puţin atractivi şi stimulii neplăcuţi devin mai indezirabili -, iar acest lucru contribuie la dezvoltarea şi menţinerea simptomelor depresive.
„Acum ştim că amigdala nu este implicată doar în răspunsul nostru emoţional la stimulii de mediu, favorizând atracţia sau repulsia, ci că joacă un rol şi în depresie”, explică Mariana Alonso, co-ltima autoare a studiului şi şefa grupului de circuite emoţionale din cadrul laboratorului Percepţie şi acţiune de la Institutul Pasteur, într-un comunicat.
Cercetări recente au demonstrat rolul anumitor circuite neuronale specifice din amigdală în percepţia pozitivă sau negativă a stimulilor de mediu, dar alterarea acestor circuite în timpul unui episod depresiv nu fusese observată anterior, a precizat ea.
Pentru a pune în lumină implicarea acestor circuite în prejudecata negativităţii, oamenii de ştiinţă de la Institutul Pasteur şi CNRS, în colaborare cu psihiatrii de la GHU, Inserm şi CEA, au decis să studieze activitatea amigdalei într-un model de şoarece pentru depresie.
La fel ca pacienţii bipolari depresivi, aceste modele de şoareci prezentau un comportament caracterizat prin anxietate şi stres (nu se mai îngrijeau singuri, stăteau aproape de pereţi şi preferau să fie în întuneric) şi răspundeau la stimulii olfactivi cu o tendinţă de valenţă negativă (nu erau atraşi de mirosul urinei feminine, care în mod normal ar fi fost atractiv pentru şoarecii masculi, şi erau puternic respinşi de mirosurile prădătorilor).
„Pentru a analiza modul în care amigdala funcţionează în timpul depresiei, am măsurat activitatea unor reţele de neuroni implicate în interpretarea mai mult sau mai puţin negativă a stimulilor olfactivi”, spune Mariana Alonso.
Oamenii de ştiinţă au arătat că, în stare depresivă, neuronii implicaţi în mod preferenţial în codificarea stimulilor pozitivi sunt mai puţin activi decât în mod normal, în timp ce neuronii implicaţi în mod preferenţial în codificarea stimulilor negativi sunt mult mai recrutaţi.
Cu alte cuvinte, depresia pare să inducă o disfuncţie a circuitelor amigdalei implicate în codificarea stimulilor de mediu, iar acest lucru, la rândul său, încurajează în continuare tendinţa de valenţă negativă tipică depresiei.
Aceste date sunt extrem de valoroase pentru dezvoltarea de noi tratamente pentru persoanele cu depresie şi, de asemenea, pentru cele cu tulburare bipolară, care se confruntă cu schimbări de dispoziţie disproporţionat de lungi şi severe.
„Am reuşit să inversăm cel puţin parţial tendinţa emoţională negativă indusă la şoareci şi comportamentul depresiv aferent, prin supra-activarea neuronilor implicaţi în codificarea pozitivă a stimulilor de mediu. Aceasta este o cale interesantă de explorat pentru dezvoltarea de noi terapii”, subliniază Mariana Alonso.
„Acum explorăm la om dacă tratarea cu succes a unui episod depresiv depinde de reactivarea acestor reţele neuronale”, concluzionează Chantal Henry, profesor de psihiatrie la Universitatea din Paris, psihiatru la Centrul spitalicesc Sainte-Anne şi cercetător în cadrul Unităţii percepţie şi acţiune a Institutului Pasteur.
Fotografia arată amigdala bazolaterală a unui şoarece. Markerii fluorescenţi evidenţiază neuronii care codifică stimuli negativi (în violet) şi neuronii care codifică preferenţial stimuli pozitivi (în roşu). Credit: Claire-Hélène De Badts, Institutul Pasteur, octombrie 2024.
