Oamenii de ştiinţă indică o creştere a riscurilor pentru sănătate la persoanele cu depresie. Un studiu important arată că indivizii cu depresie acumulează probleme de sănătate fizică cu aproximativ 30% mai repede decât cei care nu suferă de depresie. Cercetarea sugerează că depresia ar trebui privită ca o afecţiune a întregului corp, care necesită abordări integrate de asistenţă medicală.
Depresia nu este doar o problemă de sănătate mintală, ea afectează întregul organism, avertizează specialiştii.
Un studiu care a urmărit peste 170.000 de adulţi a constatat că persoanele cu antecedente de depresie au dezvoltat afecţiuni cronice, cum ar fi osteoartrita, hipertensiunea şi refluxul acid, într-un ritm semnificativ mai rapid decât cei care nu suferă de depresie.
Aceste constatări evidenţiază necesitatea urgentă a unui sistem de sănătate care să trateze atât sănătatea mentală, cât şi cea fizică împreună, şi nu izolat, spun experţii.
Impactul de durată al depresiei asupra sănătăţii fizice
Conform unui studiu publicat la 13 februarie în revista PLOS Medicine, adulţii cu antecedente de depresie dezvoltă afecţiuni fizice cronice cu aproximativ 30% mai repede decât cei care nu suferă de depresie.
Cercetarea, condusă de Universitatea din Edinburgh, sugerează că depresia ar trebui să fie recunoscută ca o afecţiune „a întregului corp”, subliniind necesitatea unei îngrijiri integrate care să abordeze atât sănătatea mentală, cât şi pe cea fizică.
Depresia este cea mai frecventă afecţiune mentală şi a fost asociată cu un risc crescut de boli fizice, inclusiv boli de inimă şi diabet. Deşi studiile anterioare au explorat această legătură, majoritatea s-au axat pe un număr limitat de afecţiuni. Acum, echipa de cercetători a încercat să ofere o înţelegere mai largă prin examinarea rapidităţii cu care se acumulează afecţiunile fizice la persoanele cu şi fără antecedente de depresie.
Studiul la scară largă relevă constatări-cheie
Studiul a analizat date de la 172.556 de participanţi la baza de date UK Biobank, cu vârste cuprinse între 40 şi 71 de ani, care au fost supuşi unor evaluări iniţiale între 2006 şi 2010.
Cercetătorii au urmărit 69 de condiţii fizice pe o perioadă medie de 6,9 ani.
La începutul studiului, persoanele cu antecedente de depresie aveau deja o medie de trei afecţiuni fizice, comparativ cu două în cazul celor fără depresie.
În timp, persoanele cu depresie au dezvoltat o medie de 0,2 afecţiuni suplimentare pe an, în timp ce persoanele fără depresie au acumulat 0,16.
Cele mai frecvent diagnosticate afecţiuni noi au fost osteoartrita (15,7% dintre cei cu depresie vs. 12,5% fără), hipertensiunea (12,9% vs. 12,0%) şi boala de reflux gastroesofagian (BRGE) (13,8% vs. 9,6%).
Legătura dintre depresie şi bolile cronice
Rezultatele evidenţiază faptul că un diagnostic anterior de depresie este un marker de risc pentru dezvoltarea unor afecţiuni fizice pe termen lung în timpul vârstei mijlocii şi înaintate.
Majoritatea sistemelor de asistenţă medicală sunt concepute pentru a trata afecţiunile individual, mai degrabă decât persoane cu afecţiuni multiple, iar autorii consideră că abordările integrate pentru gestionarea sănătăţii mentale şi fizice ar putea îmbunătăţi îngrijirea şi rezultatele pacienţilor.
Regândirea asistenţei medicale pentru rezultate mai bune
„Persoanele care au suferit de depresie sunt mai susceptibile de a dezvolta afecţiuni fizice pe termen lung, cum ar fi bolile de inimă şi diabetul; cu toate acestea, sistemele de sănătate existente sunt concepute pentru a trata afecţiuni individuale, în loc de persoane individuale cu afecţiuni multiple. Avem nevoie ca serviciile de asistenţă medicală să adopte o abordare integrată a îngrijirii persoanelor care au atât depresie, cât şi afecţiuni fizice pe termen lung”, scriu autorii.
Această cercetare a fost finanţată de Consiliul pentru Cercetare Medicală din cadrul Institutelor naţionale americane pentru cercetarea în sănătate.
