Boala Huntington sau correa Huntington este o afecţiune neuro-degenerativă progresivă ereditară (genetică), care se manifestă prin afectarea mişcărilor (coree), afectare cognitivă şi tulburări comportamentale. Cel mai frecvent boala debutează în jurul vârstei de 30-40 de ani. Boala afectează ţesutul cerebral, determinând disfuncţia şi moartea neuronilor.
Boala Huntington este o afecţiune neurodegenerativă ereditară, caracterizată prin demenţă, declin cognitiv, coordonare defectuoasă a muşchilor, şi coree. Această tulburare genetică (cu transmitere autozomal dominantă), afectează sistemul nervos central şi provoacă degenerarea progresivă a celulelor creierului.
Această afecţiune ereditară împiedică funcţionarea corectă a unor părţi ale creierului, ducând la un declin mental şi fizic care se agravează încet în timp.
Simptomele încep de obicei să apară după vârsta de 30 de ani şi sunt fatale, dar acest lucru se poate întâmpla după o perioadă de până la 20 de ani, timp în care se agravează.
În prezent nu există un tratament specific pentru boala Huntington, abordarea fiind una de suport, cu rol de încetinire a progresiei şi de menţinere a funcţiilor neurologice un timp cât mai îndelungat. Speranţa de viaţă este de 15-20 ani după apariţia primelor simptome.
Cercetătorii de la Universitatea Oxford au identificat acum un mecanism biochimic cheie relevant pentru dezvoltarea bolii Huntington. Această descoperire deschide posibilitatea de a studia boala înainte de apariţia sa clinică şi, eventual, de a-i opri evoluţia.
Studiul, publicat luni, în revista Nature Metabolism, a arătat pentru prima dată schimbarea biochimică responsabilă de dezvoltarea bolii Huntington şi modul în care blocarea acestei schimbări a oprit progresia bolii.
Studiul explorează modul în care o modificare timpurie descrisă în creierul pacienţilor la începutul anilor 1980 ar putea duce la apariţia bolii Huntington.
Cercetătorii au identificat faptul că problemele cu anumiţi neuroni din creier, denumiţi neuroni de proiecţie spinoşi ai căilor indirecte (iSPN), care sunt celulele afectate iniţial în Huntington, pot declanşa un dezechilibru al nivelurilor de dopamină în urma lipsei unei semnalizări importante derivate din activarea receptorului neurotrofinei TrkB. Acest dezechilibru este legat de primele simptome ale bolii, cum ar fi mişcările anormale şi involuntare.
Mai întâi, cercetătorii au analizat şoarecii cărora le lipsea funcţia normală a acestor iSPN din cauza întreruperii semnalizării neurotrofinei TrkB şi au observat că aceştia prezentau niveluri crescute de dopamină în creier, ceea ce a condus la hiperactivitate. Această modificare a avut loc înainte de apariţia simptomelor notabile, ceea ce sugerează că aceste modificări timpurii pot contribui semnificativ la progresia HD.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că o proteină numită GSTO2, o enzimă care face parte din metabolismul glutationului, joacă un rol important în reglarea nivelului de dopamină. Prin reducerea selectivă a activităţii acestei proteine la şoareci, cercetătorii au reuşit să prevină disfuncţia dopaminei şi a metabolismului energetic, stopând apariţia simptomelor motorii la şoareci.
În mod important, această enzimă prezintă o dereglare similară într-un model de şobolan cu boala Huntington şi în unele creiere rare ale pacienţilor asimptomatici, confirmând presupusa sa relevanţă pentru dezvoltarea acestei afecţiuni.
„Marea problemă a bolii Huntington este că, în momentul în care apar simptomele, o mare parte din daune au fost deja făcute şi, prin urmare, este fundamental să înţelegem schimbările care au loc înainte de dezvoltarea tulburării dacă dorim să dezvoltăm terapii eficiente”, a declarat într-un comunicat autoarea studiului, Liliana Minichiello, profesor de neuroştiinţe celulare şi moleculare la departamentul de farmacologie al Universităţii Oxford.
„Această cercetare marchează prima dată când am reuşit să identificăm o modificare chimică specifică ce este unică pentru dezvoltarea bolii Huntington, ceea ce deschide posibilitatea de a dezvolta noi teste pentru a studia modificările timpurii ale bolii înainte de apariţia daunelor ireversibile", a adăugat ea.
Înţelegerea acestor modificări timpurii oferă informaţii esenţiale cu privire la modul în care se dezvoltă boala Huntington, iar aceste cunoştinţe ar putea contribui la dezvoltarea de terapii preventive pentru menţinerea echilibrului dopaminei şi întârzierea sau oprirea progresiei bolii.
