Cercetătorii susţin că reducerea expunerii la poluarea aerului ar putea să scadă riscurile de Parkinson.
Expunerea la poluarea aerului ar putea creşte riscul de apariţie a bolii Parkinson, precum şi a anumitor simptome.
Un nou studiu sugerează că o expunere mai mare la poluarea aerului de-a lungul anilor ar putea creşte riscul persoanelor de a dezvolta mai târziu boala Parkinson.
De ani de zile, cercetătorii explorează potenţialele legături dintre poluarea aerului şi boala degenerativă incurabilă, în care celulele nervoase se deteriorează în partea creierului care controlează mişcarea, provocând dificultăţi de vorbire, tremurături şi rigiditate.
Oamenii de ştiinţă cred că Parkinson este cauzată de o combinaţie de factori genetici şi de mediu.
Un potenţial vinovat este PM2.5 - particule fine care pot călători pe distanţe mari - deoarece pot traversa bariera hemato-encefalică, provocând inflamaţii şi stres oxidativ şi determinând celulele imunitare ale creierului să se activeze pentru a putea distruge agenţii patogeni.
Potrivit cercetătorilor de la Institutul neurologic Barrow şi Clinica Mayo din Statele Unite, aceşti factori ar putea permite dezvoltarea şi evoluţia bolii Parkinson.
Noul lor studiu, publicat luni, în revista JAMA Network Open, sugerează că în privinţa cantităţii de poluare atmosferică pe care o persoană o resimte de-a lungul timpului, aceasta este, de asemenea, o piesă importantă în patologia maladiei - şi că reducerea expunerii ar putea reduce riscurile de Parkinson şi schimba modul în care se dezvoltă boala.
Reducerea poluării aerului ar putea „nu numai preveni dezvoltarea bolii Parkinson, ci şi îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor care au deja boala”, a declarat dr. Rodolfo Savica, autorul principal al studiului şi neurolog la Mayo Clinic, potrivit euronews.
Studiul a inclus aproape 5.200 de persoane, inclusiv aproximativ 350 cu Parkinson, şi a urmărit nivelurile acestora de expunere la poluare din 1998 până în 2019.
Cercetătorii au descoperit că persoanele erau mai susceptibile de a avea Parkinson dacă aveau niveluri mai ridicate de expunere la PM2,5 şi dioxid de azot - care provine în principal de la maşini, centrale electrice sau alte emisii de combustibil - în cei 10 ani anteriori diagnosticării lor.
În zonele metropolitane, persoanele care locuiau în cartierele cu cele mai ridicate niveluri de poluare a aerului aveau cu 23% mai multe şanse de a dezvolta Parkinson, comparativ cu persoanele din zonele cu cele mai scăzute niveluri, a precizat dr. Savica.
Între timp, pacienţii cu Parkinson cu niveluri mai ridicate de expunere la PM2,5 au fost mai susceptibili de a dezvolta dischinezie - spasme musculare la nivelul feţei, braţelor, picioarelor sau trunchiului - şi de a prezenta sindrom akinetic rigid - rigiditate şi tremurături caracteristice bolii - comparativ cu cei care au fost expuşi la niveluri mai scăzute de poluare de-a lungul anilor.
„Deşi nu putem trage concluzii cauzale, implicaţiile sunt de aşa natură încât mutarea din cartierele cu un nivel ridicat de PM2,5 ar putea reduce riscul unei persoane de a dezvolta boala Parkinson şi complicaţiile bolii Parkinson”, a indicat dr. Savica.
Cazurile de Parkinson, în creştere
În special, expunerea mai mare la PM2,5 nu a fost legată de o probabilitate mai mare de deces pentru pacienţii cu Parkinson, deşi cercetătorii au spus că persoanele din studiu ar fi putut avea un acces mai bun la îngrijire medicală decât pacientul mediu.
Cercetări anterioare efectuate în şase ţări europene au arătat că expunerea pe termen lung la PM2,5, chiar şi la niveluri mult inferioare limitelor de poluare atmosferică ale Uniunii Europene, ar putea contribui la decesele cauzate de boala Parkinson.
Boala Parkinson afectează aproximativ 10 milioane de persoane la nivel mondial, iar numărul acestora este în creştere în ţările cu populaţie îmbătrânită.
Conform estimărilor privind povara globală a bolii, în Uniunea Europeană existau 344 de bolnavi de Parkinson la 100.000 de persoane în 2021, faţă de 224 în 2000.
Pentru ultimul raport, autorii au declarat că concentrarea geografică a studiului, lipsa diversităţii pacienţilor şi alte variabile necunoscute, cum ar fi dacă oamenii au petrecut mai mult timp departe de casă decât era de aşteptat, ar fi putut distorsiona rezultatele.
Următorii paşi pentru această cercetare, spun ei, sunt de a explora modul în care alte tipuri de poluare a aerului ar putea afecta riscurile de Parkinson şi de a înţelege mai bine legătura dintre factorii genetici şi de mediu.
