Oamenii de ştiinţă au identificat gene care nu au fost raportate anterior şi care par să joace un rol-cheie în procesul de îmbătrânire musculară. Se speră că rezultatele unui studiu al Universităţii Nottingham Trent ar putea fi utilizate pentru a ajuta la întârzierea impactului procesului de îmbătrânire.
Îmbătrânirea musculară este un proces natural care apare la toată lumea, determinând oamenii să piardă masă musculară, forţă şi rezistenţă pe măsură ce îmbătrânesc - şi este legată de creşterea numărului de căderi şi dizabilităţi fizice.
Recenta cercetare oferă o nouă perspectivă şi înţelegere asupra genelor şi mecanismelor care determină îmbătrânirea musculară.
Cercetătorii susţin că este posibil să fi găsit noi ţinte pentru descoperirea de medicamente, care ar putea declanşa terapii pentru îmbătrânirea musculară şi pentru persoanele în vârstă care suferă de boala sarcopenie, pierderea musculară accentuată legată de acest proces.
Exerciţiul fizic este în prezent singurul tratament recomandat pentru îmbătrânirea musculară şi sarcopenie, prezentând beneficii în ceea ce priveşte îmbunătăţirea speranţei de viaţă şi întârzierea apariţiei tulburărilor asociate cu vârsta.
Noul studiu a implicat analizarea seturilor de date privind expresia genelor atât ale adulţilor mai tineri (cu vârste cuprinse între 21 şi 43 de ani), cât şi ale celor mai în vârstă (63-79 de ani), în legătură atât cu îmbătrânirea musculară, cât şi cu exerciţiile de rezistenţă.
Folosind inteligenţa artificială (AI), cercetătorii au reuşit să identifice primele 200 de gene care influenţează - sau sunt influenţate de - îmbătrânire sau exerciţiu, împreună cu cele mai puternice interacţiuni dintre acestea.
Echipa a constatat că o genă în special -USP54 - pare să joace un rol-cheie în avansarea îmbătrânirii musculare şi a degradării musculare la persoanele în vârstă.
Semnificaţia descoperirilor a fost confirmată ulterior prin biopsia musculară la adulţii în vârstă, unde gena s-a dovedit a fi foarte bine exprimată.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, mai multe gene potenţiale asociate exerciţiilor de rezistenţă.
Deşi sunt necesare cercetări suplimentare, echipa susţine că acestea ar putea ajuta la dezvoltarea unor intervenţii bazate pe exerciţii mai bine informate care vizează conservarea masei musculare la persoanele în vârstă, ceea ce ar fi esenţial pentru atenuarea căderilor şi a dizabilităţilor.
„Dorim să identificăm genele pe care le putem utiliza pentru a întârzia impactul procesului de îmbătrânire şi pentru a extinde durata de sănătate”, a declarat dr. Lívia Santos, expert în biologie musculo-scheletală într-un comunicat al universităţii Nottingham Trent.
„Am folosit inteligenţa artificială pentru a identifica genele, interacţiunile dintre gene şi căile şi procesele moleculare asociate cu îmbătrânirea musculară care până acum au rămas nedescoperite. Datele au fost analizate în 20 de moduri diferite şi de fiecare dată genele semnificative s-au dovedit a fi aceleaşi", a precizat ea.
Îmbătrânirea musculară este o provocare uriaşă, spun cercet[torii. Pe măsură ce oamenii îşi pierd masa şi forţa musculară, se observă modificări ale mersului, ceea ce îi face mai predispuşi la căzături, dar prezintă, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta o serie de dizabilităţi fizice, ceea ce face din aceasta o preocupare majoră de sănătate publică.
„Avem nevoie urgentă să înţelegem mecanismele care reglează îmbătrânirea musculară. Acest lucru este crucial pentru a ajuta la prevenirea şi tratarea sarcopeniei şi pentru a permite un nivel mai mare de dependenţă în rândul persoanelor în vârstă”, a mai spus dr. Santos.
Acest studiu sugerează că AI are potenţialul de a aduce beneficii în domeniul îmbătrânirii musculare şi sarcopeniei.
„AI nu a fost utilizată anterior în domeniul reglării masei musculare scheletice. Acest lucru ne-a motivat să o aplicăm pentru a descoperi noi gene pentru a înţelege şi a prezice mai bine sarcopenia sau pentru a fi utilizate ca ţinte pentru terapii care ar putea aduce beneficii cercetării privind sarcopenia”, a precizat dr. Janelle Tarum.
Studiul, care a implicat, de asemenea, Institutul Karolinska din Suedia, Spitalul Universitar Karolinska şi Universitatea Anglia Ruskin, a fost publicat în Journal of Cachexia, Sarcopenia and Muscle.
