Cele mai multe variaţii de risc pentru autism pot fi explicate mai degrabă de genetică decât de diferenţele de factori de mediu, cum ar fi stilul de viaţă, caracteristicile comunităţii sau anumite urmări ale sarcinii, arată concluziile unui studiu realizat în cinci ţări.
De multă vreme, specialiştii au considerat că tulburarea de spectru autist implică trăsături genetice moştenite, iar unele cercetări anterioare au arătat de asemenea că anumite trăsături non-moştenite, dar şi caracteristicile materne pot juca un rol. Pentru studiul actual, cercetătorii au analizat datele privind naşterile din 1998 până în 2007 în Danemarca, Finlanda, Suedia, Israel şi Australia.
În ansamblu, aproximativ 80% din variaţia riscului de autism a fost legată de trăsăturile genetice moştenite, deşi aceasta a variat de la 51% în Finlanda la aproape 87% în Israel.
"Rezultatele arată că factorii genetici sunt cei mai importanţi (aproximativ 80% din variaţia riscului), dar şi că mediul joacă un rol", a declarat Sven Sandin, autor principal al studiului şi cercetător la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, citat de Reuters.
Studiile anterioare au descoperit că un frate diagnosticat cu autism creşte factorul de riscul de la 10 la 14, iar a avea un văr cu autism dublează riscul.
Studiul actual a inclus mai mult de 2 milioane de copii din mai mult de 680.000 de familii care au fost urmăriţi până la vârsta de 16 ani. Puţin mai mult de 22.000 de copii au fost diagnosticaţi cu autism.
Factorii de mediu necondiţionaţi - circumstanţe diferite pentru fraţii diferiţi - au explicat până la aproximativ 27% din variaţia riscului de autism, a afirmat studiul.
Aşa-numitele efecte materne - cum ar fi o naştere prematură sau anumite probleme medicale în timpul sarcinii - nu pare să explice variaţia riscului de autism, se mai arată în concluziile studiului.
Dar cunoaşterea faptului că genetica influenţează riscul nu ajută neapărat părinţii să prevină autismul în familiile lor deoarece rezultatele nu spun nimic despre anumiţi factori de risc sau gene specifice, au mai precizat autorii cercetării.
De asemenea, rezultatele nu schimbă ceea ce facem acum în ceea ce priveşte prevenirea sau tratamentul autismului, dar aceste rezultate sunt importante pentru că vor duce la realizarea unor noi cercetări.
