Persoanele care suferă de alergii pot folosi antihistaminicele pentru a reduce simptomele bolii, dar un nou studiu realizat de cercetători japonezi arată că tratamentele care cresc nivelul de histamină îmbunătăţesc memoria pe termen lung.
Memoria pe termen lung este cea care ne ajută să ne amintim lucruri petrecute în urmă cu cel puţin 48 de ore.
În timpul studiilor efectuate în Japonia de către profesorul Yuji Ikegaya şi lectorul Hiroshi Nomura de la Universitatea din Tokyo, histaminele au îmbunătăţit scorul la testele pentru memoria pe termen lung a oamenilor.
Clarificarea rolului histaminei asupra memoriei ar putea ajuta la ameloriorarea simptomelor afecţiunilor memoriei, cum ar fi în cazul Alzheimer sau a altor forme de demenţă.
38 de bărbaţi şi femei cu vârsta medie de 25 de ani au completat teste de memorie în trei zile diferite. Participanţii s-au uitat la poze cu obiecte familiare, cum ar fi ochelarii de vedere sau ceasul de mână, şi la câteva zile după aceea li s-au arătat câteva din aceleaşi imagini şi noi fotografii similare şi au fost întrebaţi dacă au văzut imaginea înainte.
”În viaţa reală, nu putem şti ce am uitat. Din acest motiv efectuăm teste de memorie asupra oamenilor cu imagini pe un ecran de calculator”, a spus Ikegaya, citat de sciencedialy.com.
Şapte sau nouă zile mai târziu, participanţilor li s-a administrat un tratament placebo sau o doză mare de medicamente ce au crescut nivelul histaminei din creier.
Doza neobişnuită a asigurat trecerea medicamentului de bariera sânge-creier, sistemul natural de apărare al corpului care îngreunează ajungerea medicamentelor la creier. Aceeaşi medicamentaţie este în mod normal prescrisă în doze mai mici pentru a trata ameţeala.
După ce au luat medicamentul, participanţii cu memorie scăzută şi-au amintit mai multe imagini corect, în timp ce imaginile ce au fost greu de recunoscut au devenit mai uşor de amintit pentru toţi participanţii.
”Pe studenţii care se gândesc să folosească medicamentaţia ca un ajutor pentru studiu trebuie să îi avertizez să îşi protejeze sănătatea şi să fie conştienţi că nu am testat dacă acest medicament ajută pe oricine să înveţe şi să memoreze noi lucruri”, a explicat Ikegaya.
Cercetătorii suspectează că fenomenul rezonanţei stocastice ar putea cauza efectul dual al histaminei, îmbunătăţind uneori memoria pe termen lung, dar punându-i piedici în alte cazuri.
Ikegaya sugerează că memoria este o combinaţie a unui sistem gradient şi un sistem digital da:nu sau 1:0. Informaţia ar putea fi stocată în creier ca un gradient, dar nervii nu acţionează decât atunci când se află deasupra unui prag particular. Mai jos de acest prag este ”nu” sau 0 şi nu ne putem aminti. Deasupra pragului este ”da” sau 1 şi ne putem aminti.
”Încă ai memoria, dar nu o poţi accesa decât atunci când se află deasupra unui anume prag particular”, a rezumat Ikegaya.
Cercetătorii consideră că medicamentele cresc gradientul histaminei până în punctul în care neuronii implicaţi în memoria latentă ajung la nivelul necesar al pragului pentru a da un semnal ce ne face să ne amintim.
Oricum, pentru memoria ce se află în mod natural deasupra pragului, extrahistamina adaugă prea mult zgomot şi piedici ale semnalizării nervoase.
Cercetătorii au observat rezultate similare cu două medicamente diferite ce au crescut nivelul histaminei: tioperamida şi betahistina.
O memorie pe termen lung îmbunătăţită nu este întotdeauna benefică, cum ar fi în cazul amintirilor triste sau în afecţiuni cum ar fi stresul post-traumatic (PTSD).
Cercetătorii bănuiesc că diferite procese şi regiuni din creier sunt implicate în aducerea aminte şi în uitare.
”Există o balanţă între sistemele creierului pentru aducerea aminte şi pentru uitare. Prea multă uitare sau prea multă amintire reprezintă, probabil, piedici în această balanţă”, a spus Ikegaya.
Cercetătorii şi-au propus să realizeze studii ulterioare pentru a testa modul în care nivelul histaminei poate afecta testele de memorie în cazul adulţilor mai în vârstă.
Alte studii vor examina, de asemenea, modul în care histamina ar putea fi implicată în memoria prospectivă - tipul de memorie din viitor de tipul ”nu uita” -, cum ar fi lucrurile pe care le putem scrie pe bileţele pentru a le vedea mai târziu.
