O echipă de cercetători din Statele Unite a descoperit modalitatea prin care cea mai comună formă de cancer pulmonar poate evita chimioterapia.
Oamenii de ştiinţă de la Medical College of Georgia şi Georgia Cancer Center de la Augusta University au descoperit că un prim pas ar fi expresia nivelurilor ridicate ale moleculei TIMP-1 de către celulele canceroase din plămân, moleculă considerată un inhibitor tumoral, dar la niveluri ridicate fiind deja asociată cu un prognostic slab pentru pacienţi.
Apoi, TIMP-1 cauzează creşterea expresiei modulatorului sistemului imunitar IL-6, care este deja asociat cu rezistenţa la chimioterapie.
Nivelurile au crescut şi mai mult în faţa tratamentului cu chimioterapie, o metodă comună de tratament pentru tipul de cancer studiat.
”Rezistenţa la chimioterapie este o problemă majoră în acest tip de cancer pulmonar, fără celule mici, mai ales când boala recidivează la punctul cel mai agresiv”, a spus dr. Mumtaz Rojiani, biolog în domeniul cancerului, citat de sciencedaily.com.
Pentru a vedea cum contribuie TIMP-1, cercetătorii au studiat în primul rând dacă molecula a permis celulelor canceroase să elimine un medicament chimioterapeutic. Deşi nu au găsit dovezi ale fenomenului în cazul celulelor canceroase din plămân, au observat un nivel crescut al IL-6.
IL-6 este o glicoproteină ce poate spori sau încetini inflamaţia şi s-a arătat că reglementează TIMP-1 şi nu vice versa, în unele tipuri de cancer. Dar în cancerul pulmonar, oamenii de ştiinţă au văzut că TIMP-1 poate evita cel mai bine moartea celulară, un proces natural ce ar trebui să aibă loc atunci când celulele sunt disfuncţionale.
”Cel puţin în cazul cancerului de plămân, TIMP-1 este cea care controlează IL-6. Am arărat pentru prima dată că dacă TIMP-1 urcă, IL-6 coboară şi dacă TIMP-1 coboară, IL-6 urcă”, a spus Mumtaz Rojiani.
Studiul arată că nivelurile acestui duo distructiv ar putea fi un indicator important al prognosticului unui pacient, cât şi o nouă ţintă pentru îmbunătăţirea tratamentului.
Cercetătorii au urmărit atât celulele canceroase normale şi aceleaşi celule cu TIMP-1 blocat, apoi au folosit doi agenţi chimioterapeutici, gemcitabină şi cisplatin şi au descoperit că producţia IL-6 a scăzut şi că moartea celulară a sporit ca răspuns la chimioterapie în celulele cărora le lipsea TIMP-1.
Când au adăugat suplimentar molecula TIMP-1, cercetătorii au văzut că glicoproteina IL-6 a crescut şi moartea celulară a fost sporită, dar când au adugat mai multă IL-6, moartea celulară a fost din nou redusă.
Oricum, doar adăugarea TIMP-1 a crescut IL-6 şi folosirea anticorpilor pentru neutralizarea TIMP-1 a redus nivelurile IL-6.
Pentru a se asigura că IL-6 era funcţională la acest nivel mai înalt, cercetătorii au analizat calea de semnalizare a IL-6, ce include un regulator al activităţii genice implicat în controlarea creşterii, diviziunii, mişcării şi apoptozei. Cu niveluri ridicate de IL-6, regulatorul s-a mutat în nucleul celulei, ceea ce înseamnă că a fost activat.
Pentru a vedea dacă această sinergie a apărut la pacienţi, cercetătorii au utilizat baza de date "Cancer Genome Atlas de la National Cancer Institute" şi au descoperit că pacienţii cu cancer pulmonar fără celulă mică ce au avut TIMP-1 şi IL-6 scăzute au avut rate mai ridicate de supravieţuire.
De asemenea, doar nivelul ridicat al IL-6 nu a afectat supravieţuirea dar creşterea TIMP-1 da. Şansa de supravieţuire a fost însă şi mai scăzută atunci când ambele au fost ridicate.
