O echipă internaţională de cercetători a mărit durata de viaţă cu 500% în testele realizate în laborator cu Caenorhabditis elegans (C. elegans), un vierme nematod, folosind simultan două căi celulare implicate în procesul de îmbătrânire.
Creşterea obţinută în studiu ar fi echivalentă cu o durată de viaţă de 400-500 de ani în cazul unui om, susţin cercetătorii.
Studiul a fost realizat de cercetători de la MDI Biological Laboratory, în colaborare cu oameni de ştiinţă de la Buck Institute for Research on Aging din Novato, California, şi Universitatea Nanjing din China.
C. elegans este deseori folosit ca model în studiile privind îmbătrânirea, deoarece are multe gene comune cu oamenii şi are o durată scurtă de viaţă, de 3 până la 4 săptămâni. Astfel, cercetătorii pot evalua rapid efectele intervenţiilor genetice sau de altă natură asupra speranţei de viaţă.
Căile celulare au fost “conservate”, adică s-au transmis la oameni în lungul proces de evoluţie a speciilor, astfel că sunt studiate tot mai mult în ultimul timp pe plan mondial.
Noul studiu, prezentat recent în publicaţia Cell Reports, a folosit un vierme “dublu mutant”, la care două căi celulare – calea de semnalizare a insulinei (IIS) şi calea TOR – au fost alterate genetic.
Studii anterioare indicau că alterarea căii IIS poate genera o creştere cu 100% a duratei de viaţă, iar alterarea TOR are ca efect majorarea vieţii cu până la 30%, astfel că cercetătorii se aşteptau la un efect cumulat al dublei mutaţii de creştere cu până la 130% a supravieţuirii.
Însă efectul real obţinut în laborator a fost de creştere a duratei de viaţă a C. elegans cu 500%, adică de şase ori.
Cercetătorii consideră că efectul neaşteptat este generat de interacţiuni sinergice între căile celulare.
“Prin ajutorul dat în definirea acestor interacţiuni, oamenii de ştiinţă fac primul pas către terapii atât de necesare pentru a creşte durata de viaţă sănătoasă la o populaţie care îmbătrâneşte rapid”, a afirmat preşedintele MDI Biological Laboratory, Hermann Haller, citat de sciencedaily.com.
Noua descoperire poate duce la dezvoltarea unor terapii combinate, fiecare afectând o anumită cale celulară, pentru a majora durata de viaţă, după modelul terapiilor combinate pentru cancer sau HIV, estimează cercetătorii.
“Efectul nu este 1 plus 1 egal 2, ci 1 plus 1 egal 5. Descoperirile noastre arată că nimic nu trăieşte în vacuum în natură; pentru a dezvolta cele mai eficiente tratamente anti-îmbătrânire, trebuie să studiem mai degrabă reţele de longevitate decât căi individuale”, a menţionat dr. Jarod A. Rollins de la MDI Biological Laboratory.
Efectul de sinergie ar putea explica şi eşecurile de până acum în a identifica o singură genă implicată în capacitatea unor oameni de a trăi până la vârste extraordinar de înaintate fără a suferi de afecţiuni asociate bătrâneţii până în ultimii ani de viaţă.
