Cercetătorii de la Cold Spring Harbor Laboratory, New York, SUA, au dezvoltat o terapie genică care reduce ţesutul adipos şi inversează modificările metabolice asociate obezităţii. Descoperirea a fost făcută în urma unei ceretării efectuate pe şorecii de laborator obezi.
Obezitatea afectează aproape jumătate de miliard de oameni din întreaga lume, mulţi dintre ei fiind copii. Boli legate de obezitate, inclusiv boli de inimă, accidentul vascular cerebral, diabet de tip 2 şi cancerul sunt o cauză principală a deceselor care ar putea fi prevenite prin reducerea impactului obezităţii.
Obezitatea este cauzată atât de factori genetici cât şi de mediu, ceea ce îngreunează dezvoltarea medicamentelor antiobezitate eficiente, care au efecte adverse grave.
Pentru a depăşi efectele secundare ale medicamentelor antiobezitate actuale, cercetătorii Jee Young Chung şi colegii au dezvoltat o terapie de reducere a unei gene ce metabolizează acizii graşi, Fabp4, scrie sciencedaily.com.
Pentru aceasta cercetătorii au utilizat un sistem de interferenţă CRISPR în care proteina Cas9 moartă din punct de vedere catalitic şi ARN-ul cu un singur ghid a fost direcţionată asupra adipocitelor albe cu o peptidă de fuziune specifice ţesutului adipos.
Complexul de molecule este asimilat cu o mică toxicitate pentru celule şi reuşeşte să scadă expresia genei Fabp4 şi reduce stocarea lipidelor în adipocite.
Odată demonstrat că această metodă de administrare a funcţionat bine asupra celulelor, cercetătorii au testat terapia pe şoarecii obezi. Aceştia au fost hrăniţi cu o dietă bogată în grăsimi, ceea ce produce obezitate şi rezistenţă la insulină.
Represia genei Fabp4 a dus la reducerea cu 20% a greutăţii corporale şi a inflamaţiei şi la îmbunătăţirea rezistenţei la insulină după doar şase săptămâni de tratament. Totodată au fost observate îmbunătăţiri sistemice suplimentare, inclusiv reducerea depunerii de lipide grase în ficat şi reducerea trigliceridelor circulante.
Comparativ cu noua metodă de terapie, tratamentul standard actual aprobat de FDA a arătat doar 5% din pierderea în greutate corporală după un an de tratament la om.
Cu toate acestea, în timp ce această terapie prezintă rezultate promiţătoare la şoareci, sunt necesare studii suplimentare înainte de a putea fi utilizate în tratamentul clinic împotriva bolilor umane.
