Cercetătorii au dezvăluit o nouă abordare pentru combaterea obezităţii prin ţintirea absorbţiei grăsimilor în intestinul subţire, în cadrul Săptămânii Europene a Bolilor Digestive (UEGW 2024), care are loc în perioada 12-15 octombrie la Viena, Austria.
Un sistem de nanoparticule de ultimă generaţie, conceput pentru a furniza molecule terapeutice direct în tractul digestiv, a demonstrat un potenţial semnificativ de prevenire a obezităţii induse de regimul alimentar.
Prezentat duminică, la UEGW 2024, studiul se concentrează pe o enzimă numită Sterol O-acyltransferază 2 (SOAT2), care joacă un rol esenţial în absorbţia grăsimilor în intestinul subţire.
Prin inhibarea acestei enzime în intestinul subţire, studiul oferă o abordare terapeutică promiţătoare pentru a reduce absorbţia grăsimilor şi, eventual, a preveni obezitatea.
În ciuda cercetărilor ample privind metabolismul grăsimilor, inhibitorii eficienţi ai absorbţiei intestinale a acizilor graşi au rămas până acum evazivi.
„De ani de zile, cercetătorii au studiat metabolismul grăsimilor, dar găsirea unei modalităţi eficiente de a bloca absorbţia grăsimilor a fost dificilă”, a declarat cercetătorul principal, dr. Wentao Shao, într-un comunicat.
În timp ce majoritatea strategiilor se concentrează pe reducerea aportului de grăsimi din regimul alimentar, noua abordare vizează direct procesul de absorbţie a grăsimilor din organism, a precizat el.
Echipa de cercetare a dezvoltat un sistem inovator de administrare care utilizează nanoparticule - o capsulă minusculă formată dintr-un miez de polimer, acoperit de un înveliş protector.
Sistemul a fost conceput pentru a transporta în mod eficient ARN interferent mic (siARN) în intestinul subţire, unde pot reduce expresia SOAT2, inhibând absorbţia grăsimilor.
În modelele de şoareci, animalele tratate cu terapia cu nanoparticule au absorbit mai puţine grăsimi şi au evitat obezitatea, chiar şi în cazul unei diete bogate în grăsimi.
„Acest tratament oral oferă mai multe avantaje”, a precizat dr. Shao. „Este neinvaziv, are o toxicitate scăzută şi are un potenţial ridicat pentru o mai bună complianţă a pacienţilor în comparaţie cu tratamentele actuale pentru obezitate, care sunt adesea invazive sau dificil de menţinut, ceea ce îl face o alternativă promiţătoare”, a precizat cercetătorul.
Studiul a dezvăluit, de asemenea, mecanismul de bază prin care SOAT2 reglează absorbţia grăsimilor. Inhibarea SOAT2 în intestinul subţire declanşează degradarea CD36, o proteină responsabilă pentru transportul grăsimilor. Acest proces implică atât stresul celular, cât şi recrutarea E3 ligazei RNF5, o enzimă care sporeşte degradarea CD36.
Studiile anterioare au arătat că blocarea SOAT2 la nivel hepatic duce la acumularea de grăsime în ficat, în timp ce această abordare specifică intestinului ocoleşte acest risc, oferind un tratament mai sigur şi mai concentrat pentru obezitate.
Potrivit specialiştilor, unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei terapii este capacitatea sa de a viza absorbţia grăsimilor în intestine fără a afecta ficatul.
Acest lucru este important, spun autorii, întrucât studiile anterioare au arătat că blocarea SOAT2 în ficat poate duce la acumularea de grăsime acolo - un risc pe care tratamentul acest tratament îl evită, concentrându-se numai pe SOAT2 din intestin.
Echipa de cercetare intenţionează să testeze sistemul de nanoparticule în modele animale mai mari pentru a confirma eficacitatea şi siguranţa acestuia pentru o potenţială utilizare la om.
„Credem că acest sistem de nanoparticule reprezintă o descoperire în gestionarea obezităţii, oferind o nouă soluţie care abordează atât metabolismul grăsimilor, cât şi creşterea în greutate legată de regimul alimentar, deschizând potenţial o nouă eră de tratamente mai eficiente”, a concluzionat profesorul Zhaoyan Jiang, care a supervizat studiul.
