Bucăţi minuscule de plastic depuse în depozitele de grăsime care căptuşesc arterele din organism pot fi legate de un risc mai mare de boli de inimă, accidente vasculare cerebrale (AVC) şi deces, au raportat joi cercetătorii italieni.
Într-un raport, publicat joi în revista The New England Journal of Medicine - NEJM, aceştia au remarcat că astfel de microplastice au fost găsite în apa potabilă, într-o gamă largă de alimente, produse cosmetice şi în aer.
Potrivit raportului, persoanele care aveau microplastice sau nanoplastice în ţesuturile arterelor carotide aveau de două ori mai multe şanse de a suferi un infarct miocardic (atac de cord), un AVC sau de a muri din orice cauză în următorii trei ani decât persoanele care nu aveau niciunul, potrivit unui nou studiu.
Arterele carotide, care se află de fiecare parte a gâtului şi care transportă sângele către creier, se pot înfunda cu plăci de colesterol gras într-un mod similar cu arterele care duc la inimă, un proces cunoscut sub numele de ateroscleroză.
Cantităţi măsurabile de polietilenă, un plastic comun utilizat în ambalajele de plastic, pungile de plastic şi recipientele pentru alimente şi băuturi, au fost găsite în ţesuturile plăcii de la 150 de persoane care au participat la studiu.
Unele mostre conţineau, de asemenea, clor, utilizat pentru tratarea apei din piscine şi în producţia a sute de produse de consum, cum ar fi hârtie, vopsele, textile şi insecticide.
Probele de la alţi 31 de pacienţi aveau, de asemenea, cantităţi măsurabile de clorură de polivinil, cunoscută şi sub numele de PVC sau vinil.
Dintre cei 304 pacienţi care au fost supuşi unor proceduri de endarterectomie carotidiană (curăţarea unei artere majore din zona gâtului), s-a constatat că 58% aveau bucăţi microscopice şi nanoscopice de plastic „cu margini zimţate" în placa de pe căptuşeala vasul de sânge, inclusiv polietilenă şi policlorură de vinil care conţine clor, au raportat dr. Raffaele Marfella de la Universitatea din Campania din Napoli şi colegii săi.
„Până în prezent, studiul nostru este primul care asociază contaminarea cu plastic cu bolile umane", a declarat dr. Marfella, autorul principal al studiului.
Cei care aveau particule de plastic în placa carotidiană aveau un risc de 4,5 ori mai mare de a suferi un infarct miocardic (atac de cord) sau un AVC, sau de a muri în următorii trei ani, au constatat cercetătorii, după ce au luat în considerare ceilalţi factori de risc ai indivizilor.
Participanţii cu microplastice şi nanoplastice în corp au fost urmăriţi timp de 34 de luni.
„Datele noastre trebuie să fie confirmate de alte studii şi pe populaţii mai mari", a declarat Marfella, profesor de medicină internă şi director al departamentului de ştiinţe medicale şi chirurgicale de la Universitatea din Campania Luigi Vanvitelli din Napoli, Italia, într-o corespondenţă pentru CNN.
„Cu toate acestea, studiul nostru evidenţiază în mod convingător prezenţa plasticelor şi asocierea lor cu evenimentele cardiovasculare într-o populaţie reprezentativă afectată de ateroscleroză", a precizat medicul italian.
Pe lângă faptul că aveau de două ori mai multe şanse de a suferi un infarct miocardic sau un AVC sau de a muri prematur din orice cauză, ţesutul plăcii a prezentat semne de inflamaţie crescută, a declarat Phoebe Stapleton, profesor asociat de farmacologie şi toxicologie la facultatea de farmacie Ernest Mario a Universităţii Rutgers, din New Jersey, care nu a fost implicată în noul studiu.
„Inflamaţia de grad scăzut este legată de o serie de boli cronice, inclusiv de bolile cardiovasculare. Prezenţa microplasticelor şi a nanoplasticelor, şi inflamaţia ulterioară, poate acţiona pentru a creşte susceptibilitatea cuiva la aceste boli cronice", a precizat Stapleton pentru televiziunea americană.
„Cred că, cu mai multe studii, am putea descoperi că aceste expuneri sunt un factor de risc ... mai multe particule, mai multă inflamaţie, mai mult risc pentru rezultate cardiovasculare slabe", a precizat ea.
Pacienţii cu microplastice sau nanoplastice în ţesutul din plăci aveau, de asemenea, niveluri ridicate de proteine inflamatorii în sânge, despre care se ştie că joacă un rol în ateroscleroză şi insuficienţă cardiacă, au declarat cercetătorii.
„Polietilena şi policlorura de vinil, în diferitele lor forme, sunt utilizate într-o gamă largă de aplicaţii, inclusiv în producţia de recipiente pentru alimente şi produse cosmetice şi de conducte de apă", au scris autorii.
Studii anterioare au detectat diverse tipuri de microplastice şi nanoplastice în mai multe ţesuturi, inclusiv în colon, ficat, splină, ţesuturi ganglionare şi placentă.
Studiile pe animale au arătat că aceste materiale plastice pot provoca efecte toxice.
Deşi noul studiu nu poate dovedi că plasticul a cauzat evenimentele adverse ale pacienţilor, este primul care leagă particulele minuscule de rezultatele bolilor cardiovasculare la om, scrie dr. Philip Landrigan de la Boston College, care nu a fost implicat în studiu, într-un editorial, care a însoţit raportul.
Descoperirea microplasticelor şi nanoplasticelor în plăci este „o descoperire revoluţionară", a scris Landrigan.
Printre întrebările pe care le ridică aceste constatări se numără, dacă expunerea ar trebui să fie considerată un factor de risc cardiovascular şi cum poate fi redusă expunerea la plastic.
Microplasticele sunt fragmente de polimeri care pot varia de la mai puţin de 5 milimetri până la 1 micrometru. Tot ce este mai mic este un nanoplastic care trebuie măsurat în miliardimi de metru.
Nanoplasticele sunt cele mai îngrijorătoare materiale plastice pentru sănătatea umană, spun experţii. La 1.000 de ori lăţimea medie a unui fir de păr uman, bucăţile minuscule pot migra prin ţesuturile tractului digestiv sau ale plămânilor în fluxul sanguin.
De acolo, nanoplasticele pot invada celulele şi ţesuturile individuale din organele principale, putând întrerupe procesele celulare şi depozita substanţe chimice care perturbă sistemul endocrin, cum ar fi bisfenolii, ftalaţii, substanţele ignifuge, metalele grele şi substanţele per- şi polifluorurate (PFAS).
Într-un raport din 2022 privind expunerea alimentară şi prin inhalare la bucăţi mici de plastic, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a remarcat consensul copleşitor că materialele plastice nu au ce căuta în mediul înconjurător şi că ar trebui luate măsuri pentru a reduce expunerea.
„Costul scăzut şi comoditatea materialelor plastice sunt înşelătoare", explică Landrigan.
„De fapt, ele maschează mari prejudicii, cum ar fi contribuţia potenţială a plasticului la rezultatele asociate cu placa aterosclerotică".
În studiile efectuate pe femele de şoareci gravide, cercetătorii au descoperit substanţe chimice din plastic în creierul, inima, ficatul, rinichii şi plămânii fătului în curs de dezvoltare, la 24 de ore după ce mama gravidă a ingerat sau a respirat particule de plastic.
Alte cercetări au arătat că micro şi nanoplasticele pot provoca stres oxidativ, deteriorarea ţesuturilor şi inflamaţii în celule, în timp ce studiile pe animale au arătat că astfel de particule pot modifica ritmul cardiac şi împiedica funcţia cardiacă.
Nanoplasticele au fost găsite în sângele uman, în ţesuturile pulmonare şi hepatice, în urină şi fecale, în laptele matern şi în placentă.
Cu toate acestea, până în prezent, cercetările nu au determinat încă ce impact pot avea aceşti polimeri asupra organelor şi funcţiilor organismului.
„În prezent, nu există un consens ştiinţific cu privire la impactul potenţial al nano- şi microparticulelor de plastic asupra sănătăţii. Prin urmare, relatările din mass-media bazate pe presupuneri şi conjecturi nu fac altceva decât să sperie inutil publicul", a declarat pentru CNN un purtător de cuvânt al Asociaţiei Internaţionale a Apei Îmbuteliate din Statele Unite, o asociaţie din industrie.
Un studiu recent, publicat anul acesta în ianuarie, a constatat că un litru de apă îmbuteliată - echivalentul a două sticle de apă de dimensiuni standard cumpărate de obicei de consumatori - conţinea în medie 240.000 de particule de plastic din şapte tipuri de plastic - 90% dintre acestea erau nanoplastice.
„Este important de reţinut că apa îmbuteliată este doar unul dintre miile de produse alimentare şi băuturi ambalate în recipiente de plastic", a declarat purtătorul de cuvânt.
„Cele mai mari surse de microplastice în mediul înconjurător provin din eroziunea şi abraziunea anvelopelor din cauciuc sintetic, din textilele sintetice (de exemplu, spălarea hainelor din poliester) şi din descompunerea deşeurilor urbane şi menajere", a precizat el.
Limitarea expunerii la plastic
Evitarea contaminării cu plastic este „o provocare, dacă nu fiind chiar imposibilă", însă „fiecare dintre noi, în micul său mod, ar putea începe să folosească mai puţin plastic şi să-şi orienteze alegerile zilnice către alte materiale".
Există măsuri suplimentare pe care le putem lua pentru a reduce expunerea la ftalaţi şi la alte substanţe chimice din produsele alimentare şi din ambalajele acestora, conform declaraţiei Academiei Americane de Pediatrie privind aditivii alimentari şi sănătatea copiilor.
Una dintre ele este reducerea amprentei noastre de plastic prin utilizarea recipientelor din oţel inoxidabil şi sticlă, atunci când este posibil.
„Evitaţi să încălziţi la microunde alimentele sau băuturile din plastic, inclusiv formulele pentru sugari şi laptele uman pompat, şi nu puneţi plasticul în maşina de spălat vase, deoarece căldura poate provoca substanţe chimice să se scurgă", aspun autorii declaraţiei de politică a Academiei Americane de Pediatrie privind aditivii alimentari şi sănătatea copiilor .
„Uitaţi-vă la codul de reciclare de pe partea de jos a produselor pentru a găsi tipul de plastic şi evitaţi materialele plastice cu coduri de reciclare 3, care conţin de obicei ftalaţi", a adăugat el.
Ftalaţii sunt cunoscuţi sub numele de „substanţe chimice pentru totdeauna (PFAS)", deoarece sunt atât de comuni, fiind unele dintre substanţele chimice utilizate cunoscute drept perturbatoare de hormoni.
Alte sugestii includ aducerea pungilor reutilizabile în magazinele alimentare şi reducerea utilizării materialelor plastice de unică folosinţă, sugerează Consiliul pentru Apărarea Resurselor Naturale, un grup de apărare a mediului.
Investiţi într-o pungă din material textil cu fermoar şi cereţi spălătoriei să vă returneze hainele în acea pungă în loc de acele foi subţiri de plastic.
Folosiţi o cană de călătorie la cafeneaua locală, propriile containere pentru mâncare la pachet şi tacâmuri de metal la birou, reducând astfel numărul paharelor şi ustensilelor de plastic.
