Lipsa de cunoştinţe în rândul medicilor şi percepţiile greşite ar putea fi principalele cauze care limitează extinderea transplantului de ficat de la donatori în viaţă, arată datele unui nou studiu realizat în SUA.
Şi percepţiile greşite în rândul publicului larg despre bolile hepatice, transplanturile de ficat în general şi persoanele care au nevoie de ele pot împiedica americanii să se înregistreze pentru a deveni donatori de organe după moarte, potrivit rezultatelor sondajului lansat pe 14 iunie de WebMD şi de Centrul medical al Universităţii din Pittsburgh (UPMC) la "Living-Donor Liver Transplant Summit".
"În ciuda progreselor în transplant, peste 120.000 de oameni aşteaptă noi organe, dintre care 14.000 au nevoie de ficat. Aproximativ 20% dintre cei aflaţi pe lista de aşteptare a ficatului vor muri din cauza lipsei de organe donatoare", spun dr. John Whyte, medic-şef la WebMD şi dr. Abhinav Humar, şeful Direcţiei de Transplant la UPMC, în prefaţa raportului care prezintă noile constatări, citat de Reuters.
WebMD şi UPMC au colaborat în două sondaje pentru a evalua percepţiile greşite privind donarea de ficat - unul cu 4.600 de participanţi din publicul larg şi celălalt alcătuit în urma răspunsurilor obţinute de la 660 de medici, inclusiv furnizorii de îngrijiri primare, gastroenterologi şi hepatologi.
Membrii publicului cred incorect că 43% din transplanturile hepatice se datorează abuzului de droguri sau alcool, sugerează rezultatele sondajului. De fapt, boala de ficat gras nonalcoolic este cea mai frecventă cauză a bolii cronice de ficat (52%), urmată de boala hepatică alcoolică în numai 21% din cazuri.
În plus, 46% dintre bărbaţi şi 34% dintre femei consideră că unii oameni merită transplanturi mai mult decât alţii şi că cei care au nevoie de unul din cauza abuzului de droguri sau alcool ar trebui să aibă o prioritate mai mică. De asemenea aproape 20% dintre respondenţi consideră că persoanele care sunt supraponderale sau au o dietă săracă ar trebui să aibă prioritate mai mică.
O altă percepţie eronată care reduce numărul de donatori post-mortem este aceea că "medicii ar scurta intenţionat viaţa pacienţilor netratându-i corespunzător doar pentru a face rost de organele necesare transplanturilor", se mai arată în cocluziile cercetării.
În ceea ce priveşte donarea de ficat de la donatorii în viaţă studiul a remarcat că "percepţiile greşite se extind şi la furnizorii de îngrijiri primare, la medici gastroeneriologi şi la hepatologi care nu sunt direct implicaţi în transplant."
Pentru un transplant de la un donator în viaţă, cineva - de obicei o rudă sau un prieten - dă o bucată de ficat pacientului. Ficatul donatorului în cele din urmă se regenerează şi funcţionează normal. Inconvenientul principal al transplantului de ficat de la un donator viu este că necesită ca o persoană sănătoasă să sufere o intervenţie chirurgicală majoră, cu riscuri inevitabile.
Printre furnizorii de asistenţă primară care au participat la sondaj, mai mult de 60% au spus că nu au cunoştinţe despre transplantul de ficat de la donatorii în viaţă.
