Persoanele cu depresie majoră şi-ar putea ameliora simptomele prin autoadministrarea unei forme de stimulare electrică a creierului la domiciliu, conform unui studiu clinic care a testat terapia. Se estimează că 5% dintre adulţii din întreaga lume trăiesc cu depresie. Cele mai frecvente tratamente sunt antidepresivele şi terapiile psihologice, însă mai mult de o treime dintre persoanele cu tulburare depresivă majoră nu ajung la o remisie clinică completă.
Realitatea crudă a depresiei este evidentă în cele mai recente statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), care indică faptul că aproximativ 280 de milioane de persoane din întreaga lume au suferit de depresie în 2019.1
Pandemia de Covid-19 a intensificat concentrarea globală asupra depresiei, un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) din mai 2021 dezvăluind o deteriorare „semnificativă şi fără precedent” a sănătăţii mintale a populaţiei în 2020 comparativ cu 2019.
Estimările naţionale au arătat o dublare sau triplare a prevalenţei depresiei în multe ţări europene.2
O publicaţie a OMS din 22 martie a raportat o creştere cu 25% a prevalenţei globale a anxietăţii şi depresiei declanşate de pandemie.3
Din păcate, tratamentele tradiţionale pentru depresie, în primul rând medicamentele, au demonstrat o eficacitate limitată. Potrivit Economist Group, în Europa, „doar 40-60% dintre pacienţi obţin remisia după tratamentul antidepresiv iniţial, indiferent de medicamentul ales”4.
Psihoterapia se confruntă, de asemenea, cu provocări precum succesul limitat, accesul restricţionat şi timpii lungi de aşteptare. Aceşti factori contribuie la un număr substanţial de pacienţi clasificaţi ca respondenţi parţiali sau nerespondenţi, ceea ce duce la o calitate mai scăzută a vieţii, la o comorbiditate crescută şi la incapacitate socială şi profesională.5
Având în vedere că OMS preconizează că tulburarea depresivă majoră va deveni principala cauză de handicap la nivel mondial până în 2030, perspectivele sunt sumbre6.
Abordări alternative bazate pe tehnologie
Având în vedere succesul limitat al terapiilor tradiţionale, în ultimii ani au apărut intervenţii bazate pe tehnologie pentru depresie.
Una dintre aceste intervenţii este stimularea electromagnetică transcraniană (TMS), o utilizare neinvazivă a câmpurilor magnetice pentru stimularea creierului, aprobată de autorităţile de reglementare din domeniul sănătăţii în 2008.7
Cu toate acestea, este considerată costisitoare, iar studiile au concluzionat că TMS este asociată cu un risc redus de convulsii.
O altă tehnică promiţătoare de stimulare cerebrală neinvazivă este stimularea transcraniană cu curent continuu (tDCS).
Această abordare, cu potenţialul său de rentabilitate, aplicare uşoară şi profil sigur, aplică un curent continuu slab prin electrozii scalpului pentru a modifica excitabilitatea neuronală.
Studiile clinice au arătat că tDCS are un impact similar cu cel al antidepresivelor, cu efecte secundare mai puţine şi mai puţin severe.
Pentru a spori eficacitatea terapeutică a tDCS, aceasta a fost integrată cu intervenţii psihologice şi este utilizată în principal de medici autorizaţi în contexte clinice.
Acum, constatările din faza a doua a unui studiu, care a testat această formă de stimulare electrică a creierului, sugerează că pacienţii ar putea primi tratament fără a fi nevoiţi să se prezinte la o clinică.
Pacienţii care au urmat un tratament de 10 săptămâni au avut de două ori mai multe şanse de a obţine remisia decât cei din grupul de control care au efectuat aceeaşi procedură având curentul oprit.
Rezultatele sugerează că persoanele cu depresie ar putea primi o stimulare cerebrală benefică fără a fi nevoite să se prezinte la o clinică şi că tratamentul ar putea deveni o alternativă eficientă pentru cei care nu doresc sau nu răspund la terapiile mai tradiţionale.
„Vorbim despre un potenţial tratament de primă linie pentru depresie”, a declarat Cynthia Fu, profesor de neuroştiinţe afective şi psihoterapie la Colegiul King din Londra şi autoarea principală a studiului, într-un comunicat.
„De asemenea, poate fi utilizat pentru persoanele a căror depresie nu s-a îmbunătăţit cu medicamente antidepresive, pentru persoanele cărora nu le plac medicamentele antidepresive sau care nu doresc psihoterapie”, a precizat ea.
Pentru faza a doua a studiului, 174 de persoane cu tulburare depresivă majoră au primit o cască pentru a furniza tDCS.
Căştile, produse de Flow Neuroscience, care a şi finanţat studiul, conţin doi electrozi care aplică un curent slab de până la 2 miliamperi pe frunte.
Cursul de 10 săptămâni a fost supravegheat în timp real prin videoconferinţe, începând cu cinci sesiuni de 30 de minute pe săptămână timp de trei săptămâni, urmate de trei sesiuni de 30 de minute pe săptămână pentru următoarele şapte săptămâni.
În timp ce jumătate dintre participanţi au primit stimulare electrică a creierului conform aşteptărilor, cealaltă jumătate a beneficiat, fără să ştie, de terapie „inactivă”, în care dispozitivul a furnizat un curent scurt şi slab la începutul şi la sfârşitul sesiunii, dar nu a furnizat în rest nicio stimulare.
În recentul studiu, publicat luni în revista Nature Medicine, cercetătorii raportează că depresia s-a îmbunătăţit în ambele grupuri pe parcursul celor 10 săptămâni, conform scorurilor calculate pe baza scalelor standard de depresie.
Cei care au beneficiat de stimulare cerebrală activă s-au îmbunătăţit cel mai mult.
Rata de remisie în grupul de stimulare cerebrală a fost de 44,9%, comparativ cu 21,8% în grupul de control inactiv.
Noua abordare cu tDCS face ca neuronii din regiunile frontale ale creierului să se aprindă mai uşor, un efect care se crede că are un impact benefic asupra reţelei cerebrale mai largi afectate de depresie.
„Am observat un efect placebo, persoanele care au primit tratamentul inactiv prezentând o îmbunătăţire”, a declarat Fu pentru The Guardian.
„Dar au existat mai multe persoane în braţul de tratament activ a căror depresie s-a îmbunătăţit decât în braţul de tratament inactiv”.
Curentul furnizat creierului în timpul tDCS este de cel puţin 400 de ori mai slab decât cel utilizat în terapia electroconvulsivă, care induce o criză generalizată în creier. Pentru a reduce orice risc de stimulare prelungită, dispozitivul se opreşte după 30 de minute.
„Deşi tDCS pentru depresie a fost inclusă în ghidurile NICE (Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă în Îngrijire din Marea Britanie) din 2015 şi este considerată o metodă „sigură”, existau incertitudini cu privire la eficacitatea sa”, a declarat Myles Jones, lector superior în psihologie la Universitatea din Sheffield, care nu a fost implicat în studiu.
„Acest studiu demonstrează că utilizarea repetată la domiciliu a tDCS este asociată cu o reducere a unei măsuri cheie a depresiei”.
„Deşi dozele unice de tDCS s-au dovedit echivoce în schimbarea activităţii neuronale şi a performanţei cognitive, utilizarea prelungită pe parcursul zilelor sau săptămânilor s-a dovedit a fi eficientă clinic în depresie, tinitus şi o serie de afecţiuni”, a adăugat acesta.
Referinţe:
- World Mental Health Report: Transforming Mental Health for All. Geneva: World Health Organization (2022)
- Tackling the Mental Health Impact of the COVID-19 Crisis: An Integrated, Whole-of-Society Response. Paris: Organisation for Economic Co-operation Development, 2021.
- WHO Director-General’s opening remarks at the media briefing on COVID-19 – 2 March 2022 [Press Release]. Geneva: World Health Organization, 2022.
- Depression in Europe, p. 12, The Economist Group 2022
- Perez-Sola V, Roca M, Alonso J, et al. Economic impact of treatment-resistant depression: A retrospective observational study. Journal of Affective Disorders. 2021;295:578-86
- Liu Q, He H, Yang J, et al. Changes in the global burden of depression from 1990 to 2017: Findings from the Global Burden of Disease study. Journal of Psychiatric Research. 2020;126:134-40
- Connolly KR, Helmer A, Cristancho MA, Cristancho P, O’Reardon JP. Effectiveness of transcranial magnetic stimulation in clinical practice post-FDA approval in the United States: results observed with the first 100 consecutive cases of depression at an academic medical center. J Clin Psychiatry 2012;73:e567-e573