Pierderea auzului la vârsta mijlocie este asociată cu riscuri mai mari de declin cognitiv şi demenţă mai târziu în viaţă, arată concluziile unui studiu din Taiwan.
Cercetătorii au analizat mai mult de 16.000 de bărbaţi şi femei şi au descoperit că diagnosticarea cu pierderea auzului între vârstele de 45 şi 65 de ani a dublat riscul unui diagnostic de demenţă în următorii 12 ani.
Chiar şi nivelurile uşoare de pierdere a auzului ar putea fi un factor de risc, deci protejarea auzului, screeningul şi dispozitivele pentru auz ar putea fi metode importante de reducere a riscului cognitiv, a scris echipa în "JAMA Network Open".
"Pierderea auzului este un factor de risc potenţial reversibil pentru demenţă, inclusiv boala Alzheimer. Identificarea timpurie a pierderii auzului şi reabilitarea acestuia ar putea diminua efectele negative ale pierderii auzului", a spus autorul senior al studiului Charles Tzu-Chi Lee de la National Taiwan University, Taipei, citat de Reuters.
Cercetările anterioare sugerează că în jur de două treimi ale riscului de demenţă sunt ereditare sau genetice, ceea ce înseamnă că în jur de o treime a riscului vine din lucruri ce se pot modifica, conform lui Lee. Printre factorii de risc modificabili, pierderea auzului reprezintă în jur de 9% din riscul de demenţă, o proporţie mai mare decât factorii ca hipertensiunea, obezitatea, depresia, diabetul şi fumatul.
Cercetătorii au analizat datele persoanelor de peste 45 de ani de la National Health Insurance Research Database din Taiwan şi au identificat 8.135 de pacienţi nou diagnosticaţi cu pierderea auzului între 2000 şi 2011 şi i-au comparat cu un grup similar fără pierderi ale auzului şi i-au analizat în anul 2013.
Niciunul nu avea demenţă la început, dar în timp, 1.868 de persoane au dezvoltat demenţă - iar 59% din ei au prevenit din grupul celor care-şi pierduseră auzul.
Printre persoanele cu auzul pierdut, noile cazuri de demenţă au fost identificate la o rată de 19 la 10.000 de persoane, în comparaţie cu 14 la 10.000 pentru cei fără pierdere a auzului. Per total, pierderea auzului a fost asociată cu o creştere de 17% a riscului de demenţă, au calculat cercetătorii.
Dar când au analizat pacienti pe subgrupuri de vârstă aproape tot riscul crescut a fost concentrat la grupul cu vârsta cea mai mică. Printre cei cu vârsta de 45-65 de ani, riscul de demenţă a fost cu 2,21 mai mare la cei cu pierderi ale auzului.
Rezultatele au luat în considerare factorii variabili ca sexul, vârsta şi tipul de asigurare, cât şi alte riscuri cunoscute pentru declinul cognitiv şi demenţă. Printre aceştia, şase alte afecţiuni au fost asociate cu un risc crescut de demenţă: boli cerebrovasculare, diabet, anxietate, depresie, bolii legate de consumul de alcool şi traumele la cap.
Studii ulterioare vor investiga dacă tratarea pierderii auzului poate scădea riscul de demenţă, au spus cercetătorii deoarece păstrarea auzului este critică pentru experienţa umană. Pierderea auzului afectează metoda prin care comunicăm şi ne conectăm cu cei din jur şi afectează sănătatea totală a adulţilor mai în vârstă, inclusiv starea lor emoţională şi izolarea socială, cât şi cogniţia, se mai arată în concluziile cercetării.
