Declinul "rezervei ovariene" la femei este asociat cu concentraţii crescute de particule de dioxid de azot în atmosferă, arată concluziile unui studiu realizat de către Societatea Europeană de Reproducere Umană şi Embriologie.
Rezerva ovariană, un termen adoptat pe scară largă pentru a reflecta numărul de foliculi afalţi în repaos în ovar şi, astfel, un marker al potenţialului fertilităţii feminine, a fost influenţat negativ de nivelurile ridicate de poluare a aerului arată un studiu efectuat la scară largă în condiţiile "vieţii reale".
Rezultatele cercetării privind corelaţia dintre rezervele ovariene şi expunerea la poluanţi de mediu a utilizat măsurători hormonale luate de la mai mult de 1300 de femei italiene şi a fost realizat de profesorul Antonio La Marca de la Universitatea din Modena şi Reggio Emilia, Italia.
În spatele studiului se găsesc dovezi care arată că multe substanţe chimice de mediu, precum şi componentele naturale şi artificiale ale alimentaţiei de zi cu zi au potenţialul de a afecta rolul fiziologic al hormonilor deoarece interferează cu biosinteza, semnalizarea sau metabolismul acestora. În acest caz, cercetătorii au anlizat hormonul anti-Müller sau AMH, care este secretat de celulele ovariene şi este acum recunoscut ca un marker de încredere al rezervei ovariene.
"Influenţa vârstei şi a fumatului asupra nivelurilor serice ale AMH este acum acceptată în mare măsură, dar nu s-a demonstrat până în prezent un efect clar al factorilor de mediu", a explicat profesorul La Marca, citat de sciencedily.com.
Studiul a efctuat o analiză a tuturor măsurătorilor AMH prelevat de la femeile care locuiau în zona Modena între anii 2007 şi 2017 şi le-a adunat într-o bază de date extinsă. Aceste măsurători au fost analizate printr-un program computerizat în care nivelurile AMH au fost asociate cu vârsta şi adresa rezidenţială a pacienţilor. Analiza a fost completată cu date privind mediul şi o estimare de "geo-localizare" bazată pe rezidenţa fiecărui pacient. Evaluarea expunerii la mediu a luat în considerare concentraţiile particulelor în suspensie şi valorile dioxidului de azot (NO2), un gaz poluant care intră în aer prin arderea combustibilului.
Rezultatele măsurătorilor au arătat în primul rând - aşa cum era de aşteptat - că nivelurile serice ale AMH după vârsta de 25 de ani au fost invers şi semnificativ legate de vârsta femeilor. Totuşi, s-a constatat, de asemenea, că nivelurile de AMH au fost mai scăzute cu cât nivelul poluanţilor de mediu definiţi ca PM10, PM2.5 şi NO2a fost mai mare. Această asociere a fost independentă de vârstă.
Rezultatele au fost stabilite prin împărţirea întregului set de date în categorii care reflectă concentraţiile de PM10, PM2.5 şi NO2. Cea mai scăzută concentraţie de AMH - care reflectă "reducerea severă a rezervelor ovariene" - a fost constatată la subiecţii care au fost expuşi nivelurilor de PM10, PM2,5 şi NO2 de peste 29,5, 22 şi respectiv 26 mcg / m3. Cu toate acestea, acestea erau valori cu mult sub limitele superioare recomandate de UE şi de autorităţile locale (respectiv 40, 25 şi 40 mcg / m3).
Acest studiu confirmă din nou că vârsta este cel mai important determinant al concentraţiei de AMH la femei şi alături de alţi factori cum ar fi fumatul, greutatea corporală şi contracepţia hormonală pe termen lung au un impact asupra reducerii rezervei hormonale a femeilor, dar adaugă un nou factor, poluanţii de mediu.
