La începutul secolului al XX-lea, psihiatrul Alois Alzheimer a fost primul care a observat aglomerările şi încurcăturile neurofibrilare ciudate din creierul unei persoane care murise de demenţă. De atunci, aceste mănunchiuri de proteine beta-amiloid au devenit ipoteza dominantă în privinţa cauzelor bolii Alzheimer. Şi, în ciuda deceniilor de studii eşuate, găsirea unor modalităţi de a elimina plăcile beta-amiloide frământă comunitatea medicală.
Acum, în cadrul a două studii, un medicament conceput pentru a elimina aceste plăci lipicioase nu a reuşit să menţină capacitatea cognitivă a persoanelor cu boala Alzheimer în fază incipientă, în comparaţie cu persoanele cărora li s-a administrat un placebo.
Rezultatele celor două studii au fost publicate miercuri, în revista The New England Journal of Medicine - NEJM.
Anticorpul monoclonal gantenerumab a redus semnificativ cantitatea de beta amiloid din creier, aşa cum era prevăzut, dar acest lucru nu s-a tradus prin îmbunătăţiri ale funcţiilor cognitive.
„În rândul persoanelor cu boală Alzheimer timpurie, utilizarea anticorpului monoclonal gantenerumab a dus la o încărcătură mai mică a plăcii amiloide decât placebo la 116 săptămâni, dar nu a fost asociată cu un declin clinic mai lent", au raportat cercetătorii în articolul care acoperă cele două studii.
Aceste rezultate vin în momentul în care ipoteza amiloidului a ajuns într-un moment critic al istoriei sale - companiile farmaceutice obţinând în mod controversat aprobări de medicamente anti-amiloid pe baza unor dovezi destul de fragile.
De asemenea, urmează după o investigaţie explozivă a publicaţiei Science care a pus la îndoială unul dintre primele studii asupra amiloidului.
În fiecare studiu, aproape 1.000 de persoane în vârstă din 30 de ţări au fost repartizate aleatoriu pentru a primi injecţii cu gantenerumab sau un placebo la fiecare câteva săptămâni timp de aproximativ doi ani.
Capacităţile lor cognitive au fost măsurate pe baza unui scor de la 0 la 18, folosind scala de evaluare clinică a demenţei (CDR-SB).
Diferenţa în ceea ce priveşte rata de declin cognitiv la persoanele cu boala Alzheimer care au primit gantenerumab sau placebo nu a fost suficient de mare pentru a se putea trage concluzii clare. Credit: Bateman et al./New England Journal of Medicine/2023
„În funcţie de perspectiva fiecăruia, rezultatele studiilor cu anticorpi de până acum fie întăresc încrederea în această abordare terapeutică şi în semnificaţia sa clinică, fie susţin opinia că efectele sunt mici, nesigure şi abia se disting de lipsa de efect", scrie Lon Schneider, profesor de psihiatrie la Universitatea Southern California, într-un editorial legat de acest subiect.
Este surprinzător faptul că gantenerumab nu a arătat niciun beneficiu, în condiţiile în care alte două medicamente cu mecanisme similare au fost accelerate de autoritatea americană de reglementare, FDA, scrie Schneider, care menţionează, de asemenea, posibilitatea ca studiul de doi ani să fi fost prea scurt pentru a arăta un beneficiu pentru pacienţi, sau că impactul a fost diluat întrucât a fost împărţit în două studii separate (GRADUATE I şi II).
Aducanumab şi lecanemab au primit aprobarea accelerată din partea Administraţiei americane pentru Alimente şi Medicamente (FDA) pe baza faptului că elimină beta amiloidul din creier.
La fel ca gantenerumab, aceste două medicamente conţin anticorpi sintetici care se leagă de proteina beta amiloid din creier, ceea ce se crede că le semnalizează pentru a fi eliminate de sistemul imunitar.
Dar există încă controverse cu privire la faptul dacă aducanumab şi lecanemab au beneficii semnificative pentru pacienţi.
Impactul medicamentului aducanumab asupra încetinirii declinului cognitiv în cadrul studiilor clinice a fost mixt, un studiu demonstrând un efect, iar altul nereuşind să arate un beneficiu clinic.
Într-un studiu clinic, persoanele cu Alzheimer care au luat lecanemab au înregistrat o scădere a declinului cognitiv cu 27% faţă de grupul placebo pe parcursul a 18 luni.
Dar, pe o scară de la 0 la 18, diferenţa dintre cele două grupuri a fost de doar 0,45 de puncte, ceea ce ar putea fi prea mic pentru a face o diferenţă semnificativă în viaţa pacienţilor.
Au existat, de asemenea, îngrijorări legate de trei decese cauzate de hemoragii cerebrale şi convulsii în cadrul studiului cu lecanemab.
La un cost estimat de 26.500 USD pe an, pentru unii experţi nu este clar dacă acest medicament merită riscul.
Oamenii de ştiinţă au petrecut mai mult de un secol meditând asupra rolului plăcilor amiloide în boala Alzheimer. Rămâne de văzut dacă acest lucru va da roade pentru pacienţii şi familiile care caută cu disperare tratamente.
