În cazul multor boli, există etape previzibile care urmează o cale similară pentru toţi pacienţii. Cu toate acestea, în cazul bolii Alzheimer, un nou studiu de referinţă ar putea schimbă tot ceea ce oamenii de ştiinţă credeau că ştiu despre această afecţiune. Cercetătorii din Regatul Unit sugerează că modul în care boala Alzheimer remodelează creierul este la fel de unic ca amprentele digitale umane, punând la îndoială convingerile de lungă durată cu privire la evoluţia bolii.
Un nou studiu realizat de cercetători de la University College (UCL), din Londra, şi de la Universitatea Radboud, din Ţările de Jos, relevă că modul în care creierul se micşorează la persoanele care dezvoltă boala Alzheimer nu urmează un model specific sau uniform.
Publicat în revista Alzheimer's & Dementia, studiul este primul care compară modelele individuale de micşorare a creierului în timp la persoanele cu probleme uşoare de memorie sau cu boala Alzheimer cu un punct de referinţă sănătos.
Evaluând scanările cerebrale pentru „amprentele” bolii, cercetătorii au descoperit că, în rândul persoanelor cu probleme uşoare de memorie, cele care dezvoltă mai rapid un număr mai mare de modificări „aberante” sunt mai susceptibile de a dezvolta Alzheimer.
Aceste modificări sunt clasificate ca o zonă specifică a creierului care, atunci când este ajustată în funcţie de vârstă şi sex, s-a micşorat mai mult decât în mod normal.
Cercetătorii au constatat că, în ciuda unor suprapuneri, nu a existat un model uniform în ceea ce priveşte modul în care creierul s-a micşorat la cei care au dezvoltat Alzheimer.
Oamenii de ştiinţă spun că această nouă descoperire ar putea permite dezvoltarea unor medicamente mai personalizate, care să vizeze o gamă specifică de zone ale creierului afectate la un individ.
„Ştim că Alzheimer afectează fiecare persoană în mod diferit. Înţelegerea şi cuantificarea acestei variabilităţi are implicaţii importante pentru proiectarea şi interpretarea studiilor clinice şi, potenţial, în timp util, pentru consilierea pacienţilor şi dezvoltarea unor abordări personalizate ale tratamentului”, a declarat, într-un comunicat, autorul studiului, profesorul Jonathan Schott de la Institutul de Neurologie Queen Square al UCL.
Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demenţă, reprezentând 60-80% din cele 944.000 de persoane care trăiesc cu demenţă numai în Regatul Unit.
Studii anterioare la nivel de grup au arătat că, în mod colectiv, pacienţii cu boala Alzheimer prezintă o micşorare excesivă a creierului în comparaţie cu controalele sănătoase, iar acest lucru poate fi măsurat cu ajutorul scanărilor RMN.
Cu toate acestea, aceste studii pot omite modul în care modelul de contracţie variază de la o persoană la alta, iar cercetătorii consideră că aceste informaţii ar putea furniza informaţii valoroase despre modul în care performanţa cognitivă a unei persoane (capacitatea de gândire/recuperarea memoriei) se modifică în timp.
Pentru a depăşi acest aspect, cercetătorii de la UCL au utilizat o abordare de modelare normativă pentru a obţine informaţii despre variabilitatea individuală între pacienţii cu Alzheimer.
Utilizând date din cadrul Iniţiativa neuroimagistică privind boala Alzheimer (ADNI), cercetătorii au comparat 3.233 de scanări cerebrale RMN de la 1.181 de persoane cu boala Alzheimer sau cu probleme uşoare de memorie cu date de scanare cerebrală de referinţă colectate de la 58.836 de persoane sănătoase.
Scanările RMN au fost efectuate de obicei la intervale de un an, majoritatea participanţilor având două sau trei scanări.
Fiecare scanare a fost apoi prelucrată cu ajutorul unor instrumente speciale de imagistică, care pot evalua structura (grosimea şi volumul) creierului, în 168 de regiuni diferite. Aceste date au permis cercetătorilor să elaboreze hărţi ale creierului individualizate pentru fiecare participant, care au putut fi comparate în timp cu hărţi sănătoase (de referinţă).
Analiza a arătat că, în ciuda faptului că majoritatea participanţilor au început cu creiere de dimensiuni similare, au fost observate diferite modele (progresie/regiuni afectate) de micşorare a creierului între indivizi de-a lungul timpului.
Pacienţii cu boala Alzheimer aveau, în medie, între 15 şi 20 de regiuni cerebrale aberante la începutul studiului şi au ajuns să aibă aproximativ 30 după trei ani.
În schimb, pacienţii cu probleme uşoare de memorie au început cu aproximativ cinci până la 10 regiuni anormale şi au acumulat, în medie, doar două până la trei regiuni anormale în această perioadă. Este important de remarcat faptul că un număr mai mare de regiuni aberante a fost asociat cu o memorie mai slabă în ambele grupuri.
Printre persoanele cu probleme uşoare de memorie, cele care au ajuns să dezvolte demenţă (în termen de trei ani) au acumulat patru noi regiuni aberante în fiecare an, în timp ce la persoanele care au rămas cu probleme uşoare, media a fost mai mică de o regiune aberantă nouă pe an.
Cercetătorii spun că aceste noi cunoştinţe ar putea ajuta în cele din urmă la estimarea modului în care boala Alzheimer va progresa la o persoană pe baza modificărilor timpurii din creierul acesteia, identificate în scanări. Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili exact care modificări ale creierului sunt predictive pentru care simptome viitoare.
„Dacă ne uităm la zonele din creier care s-au micşorat cel mai mult la diferite persoane cu Alzheimer, nu există un model unic", a indicat prof. James Cole, autorul principal al studiului de la UCL.
Potrivit acestuia, noua abordare adoptată în acest studiu ar putea permite putem obţinerea unei imagini mai bune a variabilităţii individuale în evoluţia bolii Alzheimer. Prin realizarea acestor hărţi ale creierului, care sunt „amprente digitale” unice ale sănătăţii creierului unui pacient, s-ar putea detecta dacă regiuni separate ale creierului se schimbă şi cât de rapid.
„Deşi suntem încă departe de a estima cu exactitate cum va evolua boala unei persoane, această abordare ar trebui să ne ajute să monitorizăm diferitele moduri în care creierul oamenilor se poate schimba pe măsură ce simptomele se dezvoltă şi se agravează. Sperăm că acesta este un pas către o abordare mai personalizată a diagnosticului şi tratamentului”, a mai precizat specialistul britanic.
Toţi oamenii se confruntă cu o anumită formă de declin cognitiv pe măsură ce îmbătrânesc, iar rezultatele au arătat zone de suprapunere în contracţia creierului între persoanele sănătoase şi cele cu Alzheimer şi / sau probleme uşoare de memorie. Aceste zone de suprapunere au inclus hipocampul, amigdala şi alte părţi ale lobului temporal medial cunoscute ca fiind critice pentru memorie, cunoaşterea spaţială şi emoţie.
Dar autorii susţin că concentrarea pe anumite zone în detrimentul altora poate deturna imaginea de ansamblu.
Imaginea indică proporţia de participanţi cu o rată ridicată de atrofie în zonele corticale (stânga) şi subcorticale (dreapta), în boala Alzheimer; Deficienţă cognitivă uşoară. Credit: Alzheimer's & Dementia (2024).
„Deşi este adevărat că unele regiuni ale creierului, cum ar fi hipocampul, sunt deosebit de importante în boala Alzheimer, am dorit să evităm să ne concentrăm pe anumite regiuni în acest studiu. Rezultatele noastre confirmă faptul că fiecare persoană este diferită, regiunile afectate de boală la o persoană pot să nu fie aceleaşi la următoarea", a precizat dr. Serena Verdi, de la UCL, primul autor al studiului.
„Cred că trebuie să ne orientăm către un nou mod de gândire pentru a ne îndepărta de ideea că 'această zonă este importantă, această zonă nu este'. Ceea ce contează este imaginea de ansamblu şi variabilitatea individuală conţinută în cadrul acesteia”, a mai precizat specoialistul..
Autorii spun că o parte din această variabilitate individuală poate proveni din faptul că multe persoane cu Alzheimer au mai mult de o cauză a bolii cognitive, cum ar fi demenţa vasculară sau demenţa fronto-temporală.
Factorii genetici şi de mediu, cum ar fi leziunile cerebrale, consumul de alcool sau obiceiurile de fumat, sunt, de asemenea, consideraţi a juca un rol.
