Un răspuns puternic la anumite mirosuri i-ar putea ajuta pe medici să determine cel mai bun tratament pentru pacienţii aflaţi în comă, în stare vegetativă sau în stare de conştienţă minimă, afecţiuni cunoscute sub denumirea colectivă de tulburări ale stării de conştienţă (TSC).
Identificarea afecţiunii de care suferă un pacient poate fi dificilă. Cercetătorii au folosit sunete sau imagini pentru a testa TSC, iar un nou studiu arată că şi mirosurile ar putea fi de ajutor.
Prin perfecţionarea cercetării, aceste afecţiuni ar putea fi identificate prin intermediul unor mirosuri atent selecţionate, plasate sub nasul pacientului.
„Răspunsurile olfactive ar trebui să fie considerate semne de conştienţă", scriu cercetătorii în lucrarea lor publicată în luna mai, în Frontiers in Neuroscience.
Potrivit acesteia, răspunsul olfactiv poate ajuta la evaluarea conştienţei şi poate contribui la orientarea terapeutică.
Testele la care au participat 28 de pacienţi aflaţi în diferite niveluri de conştienţă au fost efectuate de o echipă de la facultatea de medicină a universităţii de Sud din China.
În cadrul experimentelor au fost încercate diferite mirosuri, inclusiv vanilină şi acid decanoic, în timp ce scanările electroencefalogramei (EEG) au fost folosite pentru a monitoriza activitatea cerebrală.
Cu un nivel mai ridicat de conştienţă a existat tendinţa unui răspuns mai mare la mirosuri.
Într-adevăr, trei luni mai târziu, din cei 16 pacienţi care au răspuns la mirosuri, 10 şi-au revenit din comă, recăpătându-şi starea de conştienţă, în comparaţie cu doar 2 din cei 12 pacienţi din grupul în care nu a existat niciun răspuns la stimulii olfactivi.
Totuşi, chiar şi în acest din urmă grup, au existat unele modele cerebrale interesante: în mod specific, o conectivitate funcţională theta mai mare în creier, care este asociată cu somnolenţa şi relaxarea, şi o conectivitate alfa şi beta mai mică în raport cu controalele sănătoase, unde cerebrale legate de vigilenţă şi gândire activă.
Totuşi, acest lucru a fost observat doar cu mirosul de vanilină - iar cercetătorii cred că ar putea exista un fel de relaţie între plăcerea mirosului şi cât de probabil este ca persoanele cu TSC să răspundă la el.
„Conectivitatea Theta poate fi o corelaţie neuronală cu conştiinţa olfactivă la pacienţii cu TSC, ceea ce ar putea ajuta la evaluarea conştiinţei şi ar putea contribui la strategiile terapeutice", scriu cercetătorii.
Sistemul olfactiv uman funcţionează diferit de alte simţuri prin faptul că nu implică partea talamusului din creier, un fel de staţie de releu legată de conştienţă.
Mirosul are o legătură mai directă cu creierul anterior, ceea ce ar putea fi util în acest context, spun cercetătorii.
Toate aceste constatări joacă un rol în înţelegerea stării de conştienţă, a reacţiei creierului la miros şi a modului în care cele două pot fi legate.
Cercetătorii spun însă că, sunt necesare studii pe grupuri mai mari de oameni şi pe o gamă mai largă de mirosuri, pentru a înţelege de ce există această legătură.
Cercetătorii sugerează că este posibil ca, odată cu scăderea nivelului de conştienţă, să se piardă, de fapt, capacitatea de a procesa mirosurile în mod normal - dar, deocamdată, aceasta este doar o teorie.
„Cercetările viitoare ar trebui să urmărească recuperarea stării de conştienţă după evaluările olfactive pe o perioadă mai lungă de timp", scriu cercetătorii, menţionând că studiile ar trebui să includă, de asemenea, indicatori de frecvenţă temporală sau potenţial evocat olfactiv, ceea ce ar contribui la o mai bună înţelegere a procesării olfactive.
