Stresul oxidativ ar putea fi o forţă ce contribuie la răspândirea proteinelor anormale implicate în boala Parkinson, conform rezultatelor unor studii efectuate de cercetătorii de la Centrul German pentru Boli Neurodegenerative.
Parkinson este o boală neurodegenerativă cu manifestări clinice ce includ simptome motorii (de exemplu tremurul şi încetineala mişcărilor), cât şi non-motorii (tulburări de somn şi depresie). La niveluri microscopice şi patologice, boala este caracterizată de acumularea incluzilor anormale intraneuronale. Sunt formate ca un rezultat al agregării unei proteine numit "sinucleină alfa". În cursul bolii, aceste incluzii apar progresiv în diverse regiuni cerebrale şi contribuie la exacerbarea graduală a severităţii bolii. Mecanismele din spatele acestei patologii sunt slab înţelese. O cercetare a oamenilor de ştiinţă de la DZNE indică faptul că "stresul oxidativ", adică o producţie excesivă şi necontrolată a speciilor reactive de oxigen ar putea juca un rol în răspândirea patologică a sinucleinei alfa. Descoperirile au la bază studii in vivo cu şoareci de laborator şi experimente in vitro în culturi celulare.
"Lucrarea arată un mecanism ce ar putea lega stresul oxidativ de dezvoltarea bolii. Arătăm că sub stresul oxidativ predispoziţia sinucleinei alfa de a se deplasa de la un neuron la altul este sporită semnificativ, facilitând astfel schimbul speciilor dăunătoare de proteine, aparenţa patologiei şi răspândirea acesteia prin creier. Chiar dacă în studiu am indus artificial stresul oxidativ în modele de laborator, ştim că producţia crescută a specilor de oxigen dăunătoare poate apărea într-un creier cu Parkinson şi ar putea fi cauzată de o varietate de condiţii, cum ar fi mutaţiile genetice şi expunerile din mediul înconjurător şi ar putea fi legată de procesul de îmbătrânire în sine, având în vedere că unele mecanisme celulare ce contracarează stresul oxidativ scad odată cu vârsta. Parkinson este o boală legată de vârstă, deci este probabil ca celulele cerebrale îmbătrânite să devină mai vulnerabile la procesele patologice ce implică stresul oxidativ", a spus prof. Donato Di Monte, om de ştiinţă la DZNE ce a condus cercetarea, citat de sciencedaily.com.
Într-o serie de experimente, Di Monte şi colegii au studiat şoarecii ce au supraprodus sinucleina alfa într-o regiune cerebrală specifică, bulbul rahidian. Acesta este prima ţintă a patologiei sinucleinei alfa în boala Parkinson. Astfel, cercetătorii au fost capabili să arate că din cauza stresuli oxidativ, formarea unor mici agregate ale sinucleinei alfa (numite oligomei) şi daune neuronale.
Producţia crescută a sinucleinei alfa a dus de asemenea la saltul acesteia de la neuronii donatori din bulbul rahidian la neuronii receptori din regiunile cerebrale înconjurătoare ce devin afectate de acumularea şi agregarea progresivă a sinucleinei alfa.
Tratamentul şoarecilor cu paraquat, un agent chimic ce generează cantităţi semnificative de specii reactive de oxigen şi astfel declanşează stres oxidativ, a exacerbat patologia sinucleinei alfa şi a rezultat într-o răspândire mai pronunţată în creier.
"Descoperirile susţin ipoteza conform căreia un cerc vicios ar putea fi declanşat de producţia crescută de sinucleină alfa şi stresul oxidativ. Stresul oxidativ ar putea promova formarea agregatelor de sinucleină alfa, care în schimb ar putea exacerba stresul oxidativ şi astfel procesul toxic ar putea afecta din ce în ce mai multe regiuni cerebrale şi contribui la patologia progresivă şi daunele neuronale", a explicat Di Monte.
Mecanismele precise de la baza transferului sporit de la neuron la neuron a sinucleinei alfa sub stresul oxidativ nu sunt înţelese pe deplin.
