Caracterizată prin diferenţe comune în comportamentele motorii şi sociale, Tulburarea de spectrul autist (TSA) este, de asemenea, o afecţiune care afectează indivizii în mod unic. Identificarea trăsăturilor din creier care pot explica diversele sale manifestări şi punctele comune la toate vârstele a reprezentat un obiectiv pentru oamenii de ştiinţă care încearcă să înţeleagă cauza acestei afecţiuni.
Cea mai recentă cercetare, realizată de o echipă de la Universitatea Rochester din New York, utilizează tehnici avansate de scanare care se bazează pe lcercetări anterioare privind variaţiile neurologice ale persoanelor cu TSA, oferind o privire mai atentă la densitatea şi structura materiei cenuşii a creierului.
De multe ori este dificil să se efectueze acest tip de analiză pe persoane vii - astfel încât o mare parte din datele existente se bazează pe subiecţi post-mortem mai în vârstă - dar noua tehnologie de captare şi procesare a imaginilor înseamnă că acum putem vedea şi modul în care creierul este conectat la persoanele mai tinere.
Regiuni ale creierului copiilor autişti care prezintă densităţi mai mari (roşu) şi mai mici (albastru) ale neuronilor în comparaţie cu copiii neautişti. (Christensen et al., Autism Research, 2024)
„Ne-am petrecut mulţi ani descriind caracteristicile mai mari ale regiunilor creierului, cum ar fi grosimea, volumul şi curbura”, spune neurologul Zachary Christensen într-un comunicat al Universităţii din Rochester.
Potrivit acestuia, tehnicile mai noi din domeniul neuroimaginii, pentru caracterizarea celulelor cu ajutorul RMN ( imagistică prin rezonanţă magnetică), dezvăluie noi niveluri de complexitate pe parcursul dezvoltării.
Cercetătorii au utilizat o formă de RMN cu contrast ridicat pentru a construi hărţi detaliate ale creierului a 142 de copii cu autism, comparându-le cu imagini luate de la 8.971 de martori (copii fără acest diagnostic). Un set de citiri a fost efectuat atunci când voluntarii aveau 9 sau 10 ani, iar un set ulterior a fost efectuat câţiva ani mai târziu.
Comparaţiile au evidenţiat densităţi neuronale mai mici în anumite regiuni ale cortexului cerebral considerate a fi responsabile pentru capacitatea umană de a învăţa, de a raţiona, de a rezolva probleme şi de a forma amintiri, cu succes.
În alte zone, densitatea neuronilor era mai mare. Acesta a fost cazul unei regiuni numite amigdala, de exemplu, despre care oamenii de ştiinţă cred că ajută la procesarea emoţiilor.
Mai mult, atunci când s-au comparat copiii cu autism cu cei cu ADHD şi anxietate, aceste diferenţe păreau să fie specifice autismului.
Este prea devreme pentru a spune ce înseamnă aceste diferenţe de densitate, dar ele ar putea ajuta la explicarea unora dintre caracteristicile autismului, potrivit specialiştilor. În mod important, noile metode de imagistică înseamnă că acum cercetătorii pot urmări afecţiunea pe măsură ce se dezvoltă.
„Dacă caracterizarea abaterilor unice în structura neuronilor la cei cu autism poate fi făcută în mod fiabil şi relativ uşor, acest lucru deschide o mulţime de oportunităţi pentru a caracteriza modul în care se dezvoltă autismul”, spune Christensen.
Aceste măsuri pot fi utilizate pentru a identifica persoanele cu autism care ar putea beneficia de intervenţii terapeutice mai specifice.
Doar relativ recent cercetătorii au putut efectua scanări neinvazive ale creierului cu o asemenea acurateţe şi un asemenea nivel de detaliu, iar eforturile sunt deja în curs de desfăşurare pentru a urmări persoanele cu autism pe perioade mai lungi, pentru a ajuta la înţelegerea modificărilor cerebrale care-i face să vadă lumea diferit.
„Constatările transformă cu adevărat ceea ce ştim despre dezvoltarea creierului pe măsură ce urmărim acest grup de copii din copilărie până la vârsta adultă timpurie”, spune neurologul John Foxe, de la Universitatea din Rochester.
Cercetarea a fost publicată în revista Autism Research.
Mai puteţi citi şi:
