Cercetătorii de la Universitatea Goethe din Frankfurt au dezvăluit modul în care bacteriile aderă la celulele gazdă şi au făcut astfel primul pas către dezvoltarea unei noi clase de antibiotice, în condiţiile în care iar în ultimii 10 ani nu a mai fost descoperit niciun antibiotic nou care să lupte cu germenii.
Aderenţa bacteriilor la celulele gazdă este întotdeauna primul şi unul dintre paşii decisivi în dezvoltarea bolilor infecţioase. Scopul acestei aderenţe a agenţilor patogeni infecţioşi este mai întâi de a coloniza organismul gazdă (adică corpul uman) şi apoi de a declanşa o infecţie, care în cel mai rău caz se poate termina fatal. Înţelegerea precisă a aderenţei bacteriilor la celulele gazdă este cheia pentru găsirea de alternative terapeutice care blochează această interacţiune critică în cel mai timpuriu stadiu posibil al unei infecţii.
În colaborare cu alţi cercetători, oamenii de ştiinţă de la Spitalul Universitar din Frankfurt şi de la Universitatea Goethe din Frankfurt au explicat mecanismul exact de aderenţă bacteriană folosind bacteria patogenă umană Bartonella henselae. Acest agent patogen provoacă „boala ghearelor de pisică”, o boală transmisă de la animale la oameni.
Într-un proiect internaţional de colaborare condus de grupul de cercetare din Frankfurt în frunte cu profesorul Volkhard Kempf, mecanismul de aderenţă bacteriană a fost descifrat cu ajutorul unei combinaţii de teste de aderenţă in vitro şi proteomică de mare randament.
Oamenii de ştiinţă au făcut lumină asupra unui mecanism cheie: aderenţa bacteriană la celulele gazdă poate fi urmărită până la interacţiunea unei anumite clase de adezine -- numite „adezine autotransportatoare trimerice” -- cu fibronectina, o proteină care se găseşte adesea în ţesutul uman. Adezinele sunt componente de pe suprafaţa bacteriilor care permit agentului patogen să adere la structurile biologice ale gazdei. Omologii adezinei identificate drept critici sunt prezenţi şi în multe alte bacterii patogene umane, cum ar fi multirezistenta Acinetobacter baumannii, pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a clasificat-o drept prioritate de vârf privind cercetarea noilor antibiotice.
Analiza proteinelor de ultimă generaţie a fost utilizată pentru a vizualiza punctele exacte de interacţiune dintre proteine. În plus, a fost posibil să se arate că blocarea experimentală a acestor procese previne aproape în întregime aderenţa bacteriană.
Abordările terapeutice care au ca scop prevenirea aderenţei bacteriene în acest fel ar putea reprezenta o alternativă de tratament promiţătoare ca o nouă clasă de antibiotice (cunoscute sub numele de „anti-liganzi”) în domeniul în continuă creştere al bacteriilor multirezistente, arată sciencedaily.com.
Estimările cu privire la rezistenţa microbiană sunt descurajatoare, până în anul 2050, infecţiile rezistente la antibiotice ar putea provoca 10 milioane de decese pe an. Practic, peste 3 decenii n-o să mai avem antibiotice care să distrugă microbii, astfel că apariţia unei noi clase de antibiotice ar da speranţe medicilor care se confruntă din ce în ce mai des cu această rezistenţă.
