Mamele ce nu sunt satisfăcute cu partenerii petrec mai mult timp vorbind cu bebeluşii lor, dar doar dacă bebeluşul este băiat, conform unui nou studiu de la University of Cambridge. Descoperirile au fost publicate în ”Journal of Family Psychology”.
Este cunoscut faptul că un copil poate pune presiune pe relaţia dintre părinţi, dar dacă acest lucru are apoi vreun impact asupra dezvoltării copilului în primii lui ani nu este ştiut. Calitatea relaţiei unui cuplu este legată de rezultatele dezvoltării, cum ar fi comportamentul şi realizările la şcoală, dar a fost puţin studiată în relaţie cu comunicarea părinte-bebeluş, în ciuda importanţei acestei comunicări pentru dezvoltarea copilului.
Pentru a examina relaţia dintre calitatea relaţiei unui cuplu şi comunicarea părinte-copil, cercetătorii de la Centre for Family Research de la University of Cambridge au studiat 93 de părinţi heterosexuali aflaţi la primul copil şi interacţiuile acestora cu bebeluşii.
Echipa a întrebat părinţii în legătură cu calitatea relaţiei de cuplu şi cât de satisfăcuţi erau şi apoi le-au dat bebeluşilor la vârsta de şapte luni un ”pedometru de vorbire” portabil ce a înregistrat comunicarea naturală părinte-copil timp de o zi întreagă, când ambii părinţi erau acasă.
Cercetătorii au folosit un software pentru a furniza o analiza automatizată a frecvenţei cuvintelor spuse de adulţi bebeluşilor lor şi ”conversaţiile” părinte-bebeluş.
După ce au luat în considerare depresia (din cauza legăturii acesteia atât cu calitatea relaţiei de cuplu, cât şi cu comunicarea părinte-bebeluş), cercetătorii au descoperit că cu cât mai nesatisfăcătoare era relaţia dintr-un cuplu, cu atât mai mult vorbea mama cu bebeluşul.
Mamele ce au raportat calitatea relaţiei ca fiind scăzută au folosit cu aproximativ 35% mai multe cuvinte şi au început cu 20% mai multe conversaţii comparaţie cu cele ce au raportat-o ca fiind medie. Oricum, aceste efecte au fost văzute doar în cazul bebluşilor băieţi şi nu şi în cazul fetiţelor.
Cercetătorii nu au analizat conţinutul convorbirii mamă-bebeluş, deci nu este posibilă determinarea dacă mama se plângea bebeluşului sau avea un "dialog" pozitiv cu acesta.
”Este posibil ca mama să încerce să compenseze relaţia slabă pe care o are cu partenerul investind mai mult timp şi efort în relaţia ei cu celălalt cel mai apropiat partener social masculin, fiul ei. Ce este interesant în particular este că mamele par doar să compenseze când au băieţi bebeluşi, nu fete. Motivul ar putea fi că mamele îşi pot vedea fiicele ca mini-versiuni ale lor, mai degrabă decât ale partenerului lor”, a spus dr. Elian Fink de la Centre for Family Research şi Faculty of Education, citat de sciencedaily.com.
Indiferent de sexul bebeluşului, taţii au arătat semnificativ mai puţină comunicare totală şi au iniţiat mai puţine conversaţii decât mamele, chiar dacă taţii devin tot mai mult implicaţi în parenting şi înregistrările au fost făcute în mod specific într-o zi când ambii părinţi erau acasă. Oricum, nu a existat o legătură între cât de mult vorbeau cu bebeluşii şi calitatea relaţiei de cuplu.
”Chiar şi atunci când taţii îşi petreceau mai mult timp lângă bebeluşii lor, acest lucru nu înseamnă necesar că interacţionează mai mult cu ei. Un posibil motiv ar fi că încă există un dezechilibru în ceea ce priveşte răspunderea de nevoile de îngrijire de bază ale bebeluşului. Interacţiunea părinte-copil este importantă pentru dezvoltarea copiilor, iar converaţia are un rol particular pentru dezvoltarea lingvistică a copilului”, a spus dr. Fink, adăugând că speră ca descoperirile să încurajeze părinţii să facă eforturi să vorbească mai mult cu bebeluşii lor, fie că sunt băieţi sau fete.
