Pacienţii cu demenţă au simptome diferite în ceea ce priveşte dificultăţile de vorbire şi de citire în funcţie de limba lor maternă, arată un nou studiu care a inclus vorbitori nativi de engleză şi italiană.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Memory and Aging Center din cadrul Universităţii California din San Francisco şi de la un centru de cercetare în domeniul neurologiei din cadrul Institutului Ştiinţific San Raffaele din Milano.
Mult timp, neurologii au presupus că afecţiunile neurologice care afectează capacitatea lingvistică au simptome similare indiferent de limbile vorbite de către pacienţi.
Însă noul studiu, prezentat recent în publicaţia Neurology, arată că pacienţii cu dislexie vorbitori de italiană, spre exemplu, au dificultăţi de citire mai puţin grave decât pacienţii vorbitori nativi de engleză sau franceză, motivul principal fiind ortografia fonetică mai simplă a limbii italiene, potrivit cercetătorilor.
Spre deosebire de italiană, franceza şi engleza sunt limbi cu ortografii etimologice, mai complexe, şi cu sisteme diferite de pronunţie.
“Criteriile clinice pentru diagnosticarea tulburărilor care afectează comportamentul şi vorbirea sunt bazate în principal pe baza studiilor realizate pe vorbitori nativi de engleză din culturile occidentale, ceea ce poate duce la diagnostice eronate dacă persoanele care vorbesc alte limbi sau care provin din alte medii culturale manifestă simptome în mod diferit”, a declarat dr. Maria Luisa Gorno-Tempini, profesor de neurologie şi psihiatrie în cadrul UCSF Memory and Aging Center, citată de sceincedaily.com.
“Este crucial ca studiile să ia în calcul diferenţele culturale şi lingvistice atunci când analizează tulburări neurologice care afectează funcţiile cognitive superioare – despre care ştim că sunt foarte mult influenţate de cultură, mediu şi experienţă”, a completat expertul.
Studiul menţionat a vizat 20 de pacienţi vorbitori de engleză şi 18 pacienţi vorbitori de italiană cu afazie primară progresivă (APP), un sindrom al sistemului neurologic rar care afectează capacităţile lingvistice asociat deseori cu boala Alzheimer şi alte forme de demenţă.
Testele cognitive şi cele realizate cu RMI au indicat un nivel similar al funcţiilor cognitive şi al gradului de degenerare la nivelul creierului în cele două grupuri analizate.
Totuşi, atunci când au analizat performanţa pacienţilor pe baza unei serii de teste lingvistice, cercetătorii au observat o diferenţă importantă.
Astfel, pacienţii vorbitori de engleză aveau mai multe dificultăţi de a pronunţa cuvintele – o caracteristică importantă a APP – şi aveau tendinţa să vorbească mai puţin decât de obicei, în timp ce vorbitorii de italiană aveau mai puţine dificultăţi de pronunţie, însă aveau tendinţa de a se exprima prin propoziţii mai scurte şi mai simple din punct de vedere gramatical.
“Credem că această diferenţă este cauzată de faptul că grupurile consonantice, atât de comune în limba engleză, generează provocări mai mari pentru un sistem degenerat de planificare a vorbirii”, a menţionat dr. Gorno-Tempini.
“În schimb, limba italiană este mai uşor de pronunţat, însă are o gramatică mai complexă, ceea ce creează dificultăţi vorbitorilor de italiană cu APP”, a completat specialistul.
Cercetătorii consideră că aceste descoperiri pot ajuta la stabilirea unui diagnostic mai bun în cazul pacienţilor cu APP din arii culturale şi lingvistice diferite, care nu se potrivesc criteriilor actuale de diagnostic stabilite pe baza studiilor realizate doar asupra vorbitorilor de engleză.
Cercetătorii urmează să realizeze studii asupra unor grupuri mai mari de pacienţi care vorbesc limbi diferite de cele europene, precum chineza sau araba.
