În 2019, aproape 1,2 milioane de persoane au murit din cauza cancerului în ţările din Uniunea Europeană (UE), reprezentând mai mult de unul din patru (26%) din totalul deceselor. Cancerul este a doua cauză principală de mortalitate în UE, după bolile cardiovasculare. Între 30-50% din cazurile de cazuri de cancer pot fi prevenite, iar mortalitatea poate fi redusă şi prin diagnosticarea mai timpurie şi furnizarea de tratamente mai tratamente rapide şi eficiente. Planul european de luptă împotriva cancerului vizează reducerea poverii cancerului şi abordarea inegalităţile legate de cancer între ţări şi în interiorul acestora, prin acţiuni care să sprijine, să coordoneze şi să completeze eforturile statelor membre (Comisia Europeană, 2022)
În 2021, cancerul a fost a doua cauză principală de deces în Uniunea Europeană (UE), reprezentând 1,1 milioane de decese. Aceasta a reprezentat 21,6 % din totalul deceselor din blocul comunitar în acel an.
Oamenii de ştiinţă au alocat eforturi şi resurse semnificative pentru a găsi tratamente eficiente pentru cancer, concentrându-se pe avansarea tratamentelor şi îmbunătăţirea diagnosticării precoce.
Estimările privind supravieţuirea în cancer variază semnificativ în funcţie de tipul de cancer şi de ţară.
Supravieţuirea se referă la proporţia de persoane diagnosticate cu cancer care rămân în viaţă după o anumită perioadă, şi este exprimată în mod obişnuit ca supravieţuire la un an şi la cinci ani.
Termenul „rată de supravieţuire” este utilizat pe scară largă, însă profesorul Michel Coleman, cercetător principal în cadrul echipei centrale de analiză Concord şi profesor la facultatea londoneză de igienă şi medicină tropicală, clarifică faptul că estimările privind supravieţuirea la cancer sunt probabilităţi, nu rate.
„O rată este o cantitate dependentă de timp, cum ar fi o rată de incidenţă sau o rată de mortalitate”, a explicat el.
Mortalitatea legată de cancer în Europa
Datele includ 24 de ţări din Uniunea Europeană, cu excepţia Greciei, Ungariei şi Luxemburgului, şi alte cinci ţări europene: Regatul Unit, Elveţia, Norvegia, Islanda şi Turcia, astfel încât comparaţiile se bazează pe aceste 29 de ţări.
Înainte de a prezenta estimările privind supravieţuirea în caz de cancer, este important de luat în considerare mortalitatea legată de cancer în Uniunea Europeană şi tipurile de cancer cărora le sunt atribuite aceste decese. Estimările privind supravieţuirea în cancer în Europa evidenţiază disparităţi geografice şi economice notabile.
Conform datelor OCDE şi Eurostat din 2019, cancerul pulmonar a reprezentat 24 % din decesele cauzate de cancer în rândul bărbaţilor şi 15 % în rândul femeilor. Cancerul colorectal a contribuit cu 12 la sută pentru ambele sexe.
Cancerul de prostată a reprezentat 10% din decesele în rândul bărbaţilor, în timp ce cancerul de sân a reprezentat 16% în rândul femeilor.
Proporţia tipurilor de cancer în mortalitatea cauzată de cancer în UE, în 2019 sau anul cel mai apropiat: cancerul de plămâni (bărbaţi 24%, femei 12%), cancerul de prostată (10%), cancerul de sân (16%), cancerul de pancreas (bărbaţi 6%, femei 8%), cancerul de stomac (bărbaţi 5%, femei 5%), cancerul hepatic/ficat (bărbaţi 5%, femei 3%), cancerul ovarian (5%), alte cancere (38% la bărbaţi şi 37% la femei). Sursa: OECD&Eurostat
Cancerul pancreatic a reprezentat 6 % din decesele cauzate de cancer la bărbaţi şi 8 % la femei. Estimările privind supravieţuirea pot varia foarte mult în funcţie de tipul de cancer.
În continuare, estimările din perioada 2010-2014, care se bazează pe datele din studiul Concord-3, publicate în revista The Lancet, în 2018, de Claudia Allemani, profesor de epidemiologie a cancerului, şi colegii săi de la Facultatea de Igienă şi Boli Tropicale din Londra.
Supravieţuirea în cancerul pulmonar în Europa
Supravieţuirea în cazul cancerului pulmonar variază semnificativ în Europa, cu Bulgaria la limita inferioară (7,7 %) şi Elveţia şi Letonia la limita superioară (20,4 %), în timp ce media UE-24 este de 15 %.
Alte ţări cu cifre de supravieţuire notabile includ Islanda (20,2%), Austria (19,7%), Suedia (19,5%) şi Norvegia (19%).
La limita inferioară, după Bulgaria (7,7 %), cele mai scăzute rezultate în materie de supravieţuire sunt observate în Lituania (9,9 %), Croaţia (10 %), Cehia (10,6 %) şi România (11,1 %).
Printre cele mai mari cinci economii ale Europei, Germania conduce cu o rată de supravieţuire de 18,3 %, urmată de Franţa (17,3 %) şi Italia (15,9 %). Cu toate acestea, atât Spania (13,5 %), cât şi Regatul Unit (13,3 %) se situează sub media UE.
Deşi ţările nordice se situează, în general, pe un loc bun, Finlanda este o excepţie, cu o rată de supravieţuire de 13%.
Supravieţuirea în cazul cancerului de colon în Europa
Supravieţuirea în cazul cancerului de colon a variat de la 51,1 % în Croaţia la 72,1 % în Cipru, media UE-24 fiind de 60 %.
Supravieţuirea a atins 65 % sau mai mult în alte şase ţări, inclusiv patru naţiuni nordice: Islanda (68,2 %), Belgia (67,9 %), Elveţia (67,3 %), Norvegia (66,7 %) şi Suedia şi Finlanda cu 64,9 %.
La capătul inferior al spectrului, Slovacia (51,8 %), România (52,2 %), Bulgaria (52,4 %) şi Polonia (52,9 %) au urmat Croaţia în partea de jos a clasamentului.
Dintre cele mai mari cinci economii europene, Germania a avut cea mai mare rată de supravieţuire, de 64,8 %, în timp ce Regatul Unit a avut cea mai mică rată, de 60 %.
Supravieţuirea în cazul cancerului de prostată este ridicată
Supravieţuirea în cazul cancerului de prostată este mai ridicată în comparaţie cu multe alte tipuri de cancer.
Media UE-24 se situează la 87%, douăsprezece ţări atingând niveluri de supravieţuire de peste 90%. Cipru a raportat cea mai mare rată de supravieţuire, de 99,2 %, urmat de Lituania (94,3 %) şi Belgia (93,8 %).
Supravieţuirea cea mai scăzută a fost observată în Bulgaria, la 68,3 %, în timp ce Polonia, România şi Slovacia au înregistrat estimări sub 80 %.
Supravieţuirea în urma cancerului de sân este, de asemenea, ridicată
Supravieţuirea pentru cancerul de sân este, de asemenea, relativ ridicată, media UE-24 fiind de 82%. Cipru se află în fruntea clasamentului, cu o rată de supravieţuire de 92,8 %, urmat îndeaproape de patru ţări nordice, cu excepţia Danemarcei.
Între cele mai mari cinci economii europene, diferenţa de supravieţuire este minimă, variind de la 85,2 % în Spania la 86,7 % în Franţa
Lituania şi România (74,8%) au înregistrat cel mai scăzut nivel de supravieţuire, ambele situându-se sub 75 %.
Supravieţuirea rămâne extrem de scăzută pentru cancerele pancreatice şi hepatice
Supravieţuirea pentru cancerele pancreatice şi hepatice în UE rămâne foarte scăzută în comparaţie cu multe alte cancere.
Pentru cancerul pancreatic, supravieţuirea a variat de la 5,5 % în Malta şi 6% în România, la 13,7 % în Letonia, media UE-24 fiind de aproximativ 9 %. Regatul Unit a avut a şasea cea mai scăzută rată de supravieţuire, de 6,8 %.
Supravieţuirea în cazul cancerului de ficat a variat de la 4,2 % în Estonia, România 13,2%, la 20,7 % în Belgia, cu o medie de aproximativ 12 % în UE-24.
Din nou, Regatul Unit a raportat cea mai scăzută rată de supravieţuire pentru acest tip de cancer, de 13 %, în timp ce Italia s-a clasat pe locul al doilea, cu 20,3 %.
Supravieţuirea pentru cancerul de stomac este puţin peste unu din patru
Supravieţuirea în cazul cancerului de stomac este mai bună decât în cazul cancerului pancreatic şi hepatic, dar rămâne relativ scăzută, la puţin peste unul din patru (27%) în UE-24.
Supravieţuirea a variat de la 16 % în Bulgaria, România 26%, la 37,5 % în Belgia. Cipru, Austria şi Germania au raportat, de asemenea, estimări ale supravieţuirii de peste unu din trei.
În schimb, supravieţuirea a fost de 20 % sau mai mică în Danemarca şi Croaţia. Regatul Unit s-a clasat pe locul cinci, cu o estimare a supravieţuirii de 20,7 %.
Rata de supravieţuire pentru cancerul ovarian este de patru din zece
Estimarea supravieţuirii pentru cancerul ovarian în UE-24 a fost în medie de 39,2 %.
Suedia a înregistrat cea mai mare rată de supravieţuire, de 46,5 %, urmată îndeaproape de Cipru, Letonia şi Norvegia, unde estimările au depăşit 45 %. În România supravieţuirea a fost de 37,2%, după Bulgaria (37,3).
La polul opus, Malta şi Irlanda au raportat cele mai scăzute rate de supravieţuire, cu cifre sub o treime. Dintre primele cinci economii, Regatul Unit a avut cea mai scăzută estimare, de 36,2 %.
Supravieţuirea în cazul cancerului de piele (melanom) depăşeşte 80
Supravieţuirea pentru cancerul de melanom a variat semnificativ, de la 60,7 % în Turcia la 93,6 % în Elveţia, media UE-24 fiind de 83 %.
În plus faţă de Germania, Austria şi Ţările de Jos, toate ţările nordice au raportat rate de supravieţuire mai ridicate, depăşind 87%.
La limita inferioară, Bulgaria şi Polonia au urmat Turcia, cu estimări ale supravieţuirii sub 70%, România situându-se puţin peste cu rate de supravieţuire de 71,3 %.
Supravieţuirea în cazul limfomului atinge 60%
Supravieţuirea pentru limfom, un tip de cancer al sângelui, a fost în medie de 61% în UE-24. România şi Bulgaria au raportat cele mai scăzute estimări ale supravieţuirii, sub 45 % - România fiind pe ultimul loc cu 40.4% după Bulgaria, 43,5% - în timp ce Elveţia, Letonia şi Islanda au înregistrat cele mai ridicate, depăşind 71 %.
De ce variază supravieţuirea în funcţie de tipurile de cancer?
„Sunt boli foarte diferite”, a declarat Michel Coleman, profesor de epidemiologie la facultatea de igienă şi boli tropicale din Londra, într-un interviu acordat Euronews Health.
„În funcţie de locul în care apare cancerul şi de tipul de organ care se află în apropiere, ele sunt mai mult sau mai puţin letale în funcţie de tipul de celulă, de compoziţia genetică şi de organele care se află în apropiere”, a adăugat el.
De exemplu, o tumoră care apare în creier are mai multe şanse de a ucide decât una care apare în picior.
Cu toate acestea, diferenţa de supravieţuire nu se datorează exclusiv diferenţelor dintre boli. Alţi factori includ variaţii în disponibilitatea şi avansarea tratamentelor, precum şi stadiul în care este diagnosticat cancerul, a explicat prof. Coleman.
„Dacă un cancer este foarte timpuriu şi localizat, este logic că supravieţuirea va fi mai bună cu un anumit tratament decât dacă acesta este foarte avansat şi răspândit atunci când este diagnosticat”, a spus el.
De ce variază semnificativ supravieţuirea la cancer între ţările din UE
În ceea ce priveşte diferenţele în estimările privind supravieţuirea între ţări, prof. Coleman a oferit două explicaţii principale.
În primul rând, acestea se referă la diferenţele în această vârstă de diagnosticare, care sunt influenţe uriaşe asupra probabilităţii de supravieţuire. Stadiul variază foarte mult între ţări pentru orice tip de cancer.
În al doilea rând, disponibilitatea şi accesul la diferite tratamente care sunt mai mult sau mai puţin eficiente variază, de asemenea, între ţări
„De exemplu, radioterapia, care este utilizată sau semnificativă ca tratament potenţial curativ pentru aproape jumătate din totalul cancerelor, este mult mai larg disponibilă în ţările mai bogate din Europa de Vest şi de Nord decât în ţările mai puţin avansate din Europa de Est şi, în unele cazuri, din Europa de Sud”, a declarat el.
Allemani, cercetător coprincipal la Concord, a subliniat rolul critic al disponibilităţii tratamentului, menţionând că, deşi diagnosticul precoce este esenţial, acesta este insuficient fără acces la un tratament eficient. Ea a subliniat, de asemenea, importanţa înregistrării cancerului în Europa, avertizând că multe registre, în special în Europa de Est, sunt în prezent ameninţate.
