Un recent studiu condus de Universitatea Columbia, din Statele Unite, arată că o combinaţie între un simplu test olfactiv cu un scurt examen de memorie poate indica declinul cognitiv la fel de precis ca imagistica cerebrală costisitoare, oferind o modalitate mai accesibilă de a evalua riscul pentru boala Alzheimer şi alte forme de demenţă.
Un studiu recent oferă dovezi promiţătoare că două teste simple, de miros şi memorie, ar putea fi utile în practica clinică atunci când sunt combinate cu expertiza adecvată pentru diagnosticarea declinului cognitiv la vârste înaintate.
„Studiul evidenţiază o abordare practică şi rentabilă pentru estimarea declinului cognitiv şi a demenţei, care ar putea îmbunătăţi considerabil accesul la diagnosticarea precoce”, a declarat, într-un comunicat, dr. Davangere P. Devanand, profesor de psihiatrie şi neurologie şi director de psihiatrie geriatrică la Centrul Medical Irving, de la Universitatea Columbia, şi Institutul Psihiatric din New York.
Prin utilizarea acestor teste simple, furnizorii de asistenţă medicală pot obţine indicii suplimentare pentru identificarea persoanelor cu risc, furnizarea de intervenţii în timp util şi creşterea participării la studiile clinice, a indicat medicul american.
Pentru a realiza studiul, cercetătorii au analizat datele de la 647 de participanţi la o cercetare a clinicii Mayo privind îmbătrânirea, pe o perioadă de urmărire de opt ani.
Potrivit rezultatelor, combinarea Testului scurt de identificare a mirosurilor (BSIT) şi a Testului de concentrare şi memorare a informaţiilor (BIMCT) a fost la fel de eficientă în indicarea declinului cognitiv şi a demenţei ca şi imagistica amiloidului, o metodă utilizată pe scară largă, dar costisitoare.
Dintre participanţi, 102 au dezvoltat declin cognitiv şi 34 au evoluat spre demenţă în timpul studiului.
În mediile de îngrijire primară, unde este posibil ca metodele de diagnostic mai complexe să nu fie disponibile, constatările sugerează că testele de miros şi memorie oferă o abordare promiţătoare pentru identificarea persoanelor care trebuie să fie direcţionate către un specialist.
„Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestui studiu este aplicarea sa în lumea reală”, spune Jeffrey Motter, coautor şi profesor asistent de psihologie clinică (psihiatrie) la Universitatea Columbia.
Aceste teste scurte şi neinvazive ar putea fi implementate cu uşurinţă în asistenţa medicală primară, permiţându-le medicilore să identifice persoanele cu risc fără proceduri costisitoare sau complexe, ceea ce ar putea deschide calea către intervenţii mai timpurii şi participări mai extinse la cercetarea privind prevenirea maladiei Alzheimer, spun autorii studiului, publicat online pe 10 octombrie în revista Alzheimer's & Dementia.
