Tulburările alimentare ale tinerilor ar putea fi legate de întârzierea dezvoltării creierului, sugerează un studiu.
Nivelurile ridicate de tulburări de alimentaţie în rândul tinerilor ar putea avea legătură cu diferenţele dezvoltării cerebrale, indică o nouă cercetare.
Diferenţele structurale ale creierului par să joace un rol în dezvoltarea comportamentelor alimentare restrictive, emoţionale sau necontrolate, potrivit unei noi cercetări conduse de Institutul de Psihiatrie, Psihologie şi Neuroştiinţe (IoPPN) de la Colegiul King din Londra. Mai mult de jumătate dintre tinerii de 23 de ani din cadrul studiului au prezentat aceste obiceiuri alimentare nesănătoase.
Studiul, realizat de un grup de cercetători internaţionali, a urmărit tinerii timp de aproximativ un deceniu, în ceea ce priveşte dezvoltarea creierului, obiceiurile alimentare şi genetica.
Rezultatele sugerează că genetica, diferenţele în dezvoltarea creierului şi sănătatea mintală în anii adolescenţei ar putea explica de ce unii tineri dezvoltă tulburări alimentare.
Aproximativ 20 de milioane de persoane din Europa suferă de tulburări de alimentaţie, cum ar fi anorexia nervoasă, bulimia nervoasă şi tulburările de alimentaţie compulsivă, femeile tinere şi adolescenţii fiind afectaţi în mod disproporţionat.
Pentru noul studiu, care a fost publicat pe 10 ianuarie în revista Nature Mental Health, aproape 1.000 de tineri din Anglia, Irlanda, Franţa şi Germania au furnizat date genetice, au completat sondaje privind obiceiurile lor alimentare şi sănătatea şi au efectuat scanări prin rezonanţă magnetică (RMN) la vârsta de 14 şi 23 de ani.
La vârsta de 23 de ani, cercetătorii i-au împărţit pe participanţi în trei grupuri: cei care mâncau sănătos (42%), cei cu restricţii alimentare (33%) şi cei care mâncau emoţional sau necontrolat (25%).
Consumatorii restrictivi erau cei care îşi limitau consumul de alimente pentru a-şi controla greutatea şi aspectul, cum ar fi persoanele care ţineau diete şi care, pentru a scăpa de calorii şi a preveni îngrăşarea, apelau la diferite metode, de exemplu, inducerea regulată a vărsăturilor, folosirea într-un mod inadecvat al laxativelor, suplimente de slăbit, diuretice sau clisme.
Consumatorii emoţionali, care mâncau necontrolat, erau predispuşi la excese alimentare şi aveau tendinţa de a mânca compulsiv sau ca răspuns la sentimente negative.
Lucrând invers, studiul a constatat că adolescenţii de 14 ani cu anxietate, depresie sau probleme de atenţie erau mai predispuşi să aibă obiceiuri alimentare nesănătoase până la vârsta de 23 de ani.
Comportamentele alimentare nesănătoase au fost, de asemenea, legate de obezitate şi de un risc genetic mai mare pentru indicele de masă corporală (IMC) ridicat, o măsură utilizată pentru diagnosticarea obezităţii.
Într-un comunicat, Sylvane Desrivières, profesor de psihiatrie biologică la King's College din Londra şi autorul principal al studiului, a declarat că rezultatele subliniază „beneficiile potenţiale ale unei educaţii îmbunătăţite care vizează abordarea obiceiurilor alimentare nesănătoase şi a strategiilor de adaptare inadaptate”.
De exemplu, părinţii pot acorda o atenţie sporită obiceiurilor adolescenţilor acasă, profesorii şi elevii pot fi mai conştienţi de modul în care relaţiile de la şcoală ar putea „exacerba vulnerabilităţile existente şi duce la tulburări alimentare”, iar profesioniştii din domeniul sănătăţii ar trebui să înţeleagă rolul creierului în tulburările alimentare, a precizat Desrivières pentru Euronews Health.
Rolul-cheie al dezvoltării creierului
În special, nu doar obiceiurile sau genetica adolescenţilor păreau să indice tulburările alimentare la vârsta adultă tânără. Scanările RMN au arătat că cei care mâncău nesănătos aveau o maturizare mai puţin pronunţată şi întârziată a creierului în timpul adolescenţei.
Cortexul prefrontal al creierului este complet dezvoltat în jurul vârstei de 25 de ani, iar unele cercetări au arătat că, deoarece creierul adolescenţilor nu s-a maturizat complet, aceştia sunt mai vulnerabili la comportamentele riscante şi la factorii de stres din mediu.
În cadrul studiului, maturizarea creierului a jucat un rol atât în problemele de sănătate mintală la vârsta de 14 ani, cât şi în alimentaţia nesănătoasă la vârsta de 23 de ani, independent de IMC al tinerilor.
Maturizarea redusă a cerebelului - partea creierului care controlează apetitul - a contribuit, de asemenea, la explicarea legăturii dintre riscurile genetice pentru un IMC ridicat şi obiceiurile alimentare restrictive în rândul tinerilor în vârstă de 23 de ani, au spus ei.
Constatările evidenţiază „rolul critic al dezvoltării creierului în modelarea obiceiurilor alimentare”, a precizat vineri Xinyang Yu, doctorand la King's College London şi primul autor al studiului.
Alte studii au constatat că o greutate foarte mică poate afecta dezvoltarea creierului şi a cogniţiei şi că dezvoltarea anormală a părţilor creierului care controlează recompensele şi inhibiţiile ar putea fi un factor declanşator al tulburării de alimentaţie compulsivă.
Cercetătorii de la King's College spun că studiul ar putea fi utilizat pentru a crea instrumente mai personalizate de ajutorare a tinerilor care pot dezvolta tulburări de alimentaţie.
Ei au descoperit anterior diferenţe în scanările creierului cu ani înainte ca adolescenţii să dezvolte comportamente alimentare nesănătoase, ceea ce înseamnă că ar putea fi posibilă identificarea tinerilor cu risc înainte de începerea obiceiurilor problematice.
Autorii studiului ăşi propun să continue colectarea de date pentru aceeaşi cohortă de persoane pentru a înţelege modul în care diferenţele în maturizarea creierului şi obiceiurile alimentare îi afectează după vârsta de 20 de ani.
Acest lucru ar putea juca un rol-cheie în prevenirea tulburărilor alimentare şi în susţinerea sănătăţii generale a creierului, spun cercetătorii.
