O echipă de cercetători britanici a dezvoltat un nou model pentru a prezice riscul individualizat de moarte subită cardiacă la copiii cu cardiomiopatie hipertrofică.
Deşi riscul de afecţiune la această populaţie este mai mare decât cel la adulţi, ghidurile privind implantarea defibrilatorului se bazează în mare parte pe studii observaţionale la adulţi, susţin autorii cercetătorii.
"Până în prezent, nu au existat algoritmi validaţi pentru a identifica acei copii cu risc ridicat de afecţiune cardiacă", a declarat pentru Reuters, dr. Juan P. Kaski, de la Great Ormond Street Hospital din Londra.
Cercetătorii au analizat datele dintr-un studiu de cohortă longitudinală retrospectivă, multicentrică, efectuat între 1970 şi 2017, incluzând 1.024 copii cu vârsta de 16 ani sau mai tineri cu cardiomiopatie hipertrofică.
Pe parcursul unei urmăriri, în medie, de 5,3 ani, 89 de pacienţi (8,7%) au murit brusc sau au avut un eveniment echivalent (stop cardiac, sau tahicardie ventriculară susţinută asociată cu un afectare hemodinamică).
Folosind aceste informaţii, cercetătorii şi-au validat algoritmul de predicţie, care se bazează pe sincopa inexplicabilă, grosimea maximă a peretelui ventriculului stâng, diametrul atrial stâng, gradientul tractului de ieşire a ventriculului stâng şi tahicardia ventriculară nesusţinută.
Apoi, echipa a continuat să compare riscul de moarte subită cardiacă la cinci ani, observat şi prezis de grupurile de risc. În baza acestui lucru, la pacienţii cu risc de moarte subită cardiacă de peste 6%, cercetătorii estimează că ar trebui să fie implantate 10 defibrilatoare cardioverter pentru fiecare astfel de pacient salvat.
"Acest studiu internaţional multicentric oferă, pentru prima dată, un instrument personalizat pentru identificarea copiilor şi adolescenţilor cu cardiomiopatie hipertrofică cu risc ridicat de moarte subită cardiacă, care ar putea beneficia de implantarea unui ICD", a concluzionat Dr. Kaski.
