Izbucnirea pandemiei de Covid-19, la începutul anului 2020, a pus o mare presiune pe sistemul sanitar din România, iar autorităţile au reacţionat cu întârziere pentru a face faţă situaţiei. Un raport realizat de Curtea de Conturi analizează cum a acţionat Ministerul Sănătăţii în perioada pandemiei şi sumele cheltuite pentru achiziţionarea de medicamente folosite pentru a trata pacienţii infectaţi cu virusul SARS-CoV-2.
Raportul de audit, denumit "Performanţa privind asigurarea unităţilor sanitare cu medicamente specifice în tratamentul afecţiunilor asociate Covid-19", arată că, la începutul anului 2020, la nivelul Ministerului Sănătăţii nu existau stocuri de medicamente, echipamente şi materiale sanitare specifice pentru situaţii speciale, deşi legislaţia (Legea nr. 95/2006) prevede obligaţia ministerului de constituire a Rezervei pentru situaţii speciale.
Această rezervă trebuia să cuprindă medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi alte materiale specifice. Rezerva Ministerului Sănătăţii pentru situaţii speciale este destinată asigurării intervenţiilor medicale în situaţii în care se realizează un cumul neobişnuit de cazuri şi situaţii de urgenţă colectivă, cu impact asupra sănătăţii publice.
Raportul constată o reacţie întârziată a Ministerului Sănătăţii şi după debutul pandemiei.
"Deşi se constată preocuparea Ministerului Sănătăţii în asigurarea cadrului legislativ specific pandemiei Covid-19, totuşi unele planuri de acţiune au fost întreprinse cu întârziere ceea ce a avut efect asupra accesului pacienţilor la cele mai adecvate forme de tratament", se arată în raport.
Astfel, primul plan de măsuri pentru pregătirea spitalelor a vizat în special limitarea internărilor programate, stabilirea unei reţele suport pentru spitalul de boli infecţioase, măsuri pentru pregătirea spitalelor pentru asigurarea îngrijirii pacienţilor critici în cazul extinderii crizei şi depăşirii capacităţii spitalelor de boli infecţioase, precum şi introducerea de reglementări cu privire la echipamentele individual de protecţie, asigurarea resursei umane şi măsuri de prevenire în contextul Covid-19.
"De asemenea, s-au creat cu întârziere faţă de debutul pandemiei centre de evaluare Covid-19, ceea ce a condus la suprasolicitarea unităţilor medicale spitaliceşti", menţionează documentul.
Raportul constată şi lipsa de monitorizare de către Ministerul Sănătăţii a tuturor stocurilor cu medicamente folosite în tratamentul Covid-19 în spitale în primele patru valuri pandemice. Acest lucru a afectat următoarele achiziţii de medicamente specifice, dar şi asigurarea unui nivel necesar corespunzător pe fiecare tip de medicament.
După debutul pandemiei, achiziţionarea de medicamente şi materiale sanitare s-a realizat în principal din rezerva Ministerului Sănătăţii, majorată de Guvern în acest scop, şi din fondul de rezervă al Executivului.
Doar în anul 2021 au fost alocate pentru achiziţia de medicamente necesare tratării pacienţilor cu Covid-19 fonduri în valoare de 1,025 miliarde lei, fiind încheiate 7 contracte pentru achiziţia de
remdesivir şi 15 contracte pentru achiziţia de tocilizumab şi de anticorpi monoclonali (casirivimab/imdevimab).
Ulterior, în 2022 au fost semnate contracte pentru achiziţia de tocilizumab), molnupiravir şi anakinra.
În total, toate aceste cantităţi de medicamente pentru Covid-19 achiziţionate în perioada martie 2020- martie 2022 au costat 1,242 miliarde lei (echivalent cu circa 250 milioane euro), constată raportul.
Experţii Curţii de Conturi au identificat şi o slabă evidenţă a alocărilor de fonduri la nivelul Ministerului Sănătăţii.
"Din analiza documentelor şi situaţiilor care au stat la baza finanţării şi repartizării fondurilor către unităţile sanitare nominalizate, s-a constatat că la nivelul Ministerului Sănătăţii nu există o evidenţă distinctă a fondurilor alocate şi utilizate de către unităţile sanitare beneficiare pentru achiziţionarea medicaţiei pentru tratament Covid-19 prescriere off-label (administrarea medicamentelor pe o cale neaprobată, într-o formulare sau doză la copii) şi nici o fundamentare a necesarului de fonduri cu această destinaţie", se arată în document.
La nivelul Ministerului Sănătăţii, fundamentarea necesarului de fonduri pentru medicamentele specifice în tratamentul Covid-19 s-a realizat prin Direcţia Generală de Asistenţă Medicală, Medicină de Urgenţă şi Programe de Sănătate Publică, în baza rapoartelor Comisiei de Boli Infecţioase care a estimat necesarul de medicamente.
La rândul său, Comisia de Boli Infecţioase şi-a bazat estimările pe calculele privind numărul probabil de persoane infectate într-o anumită perioadă furnizate de Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Comisia de Epidemiologie a Ministerului Sănătăţii.
De asemenea, solicitările de suplimentare a bugetului Ministerului Sănătăţii s-au bazat pe cantităţile de medicamente recomandate a fi achiziţionate într-o anumită perioadă de timp.
Cantităţile comandate au depins, potrivit clauzelor din acordurile-cadru, de cantităţile pe care furnizorul le avea disponibile în ţară la data semnării contractelor subsecvente sau de cantitatea repartizată României pe criterii demografice, în cazul medicamentelor achiziţionate prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene.
"Deşi în protocolul de tratament al infecţiei cu virusul SARS-CoV-2, sunt prevăzute şi alte medicaţii pentru tratarea afecţiunilor asociate Covid-19, Ministerul Sănătăţii nu a achiziţionat alte medicamente. }n cazul medicamentului favipiravir, de exemplu, exista un necesar stabilit de Comisia de Boli Infecţioase, iar unităţile sanitare îl achiziţionau din venituri proprii încă din anul 2020", precizează raportul.
Documentul mai constată că, deşi Ministerul Sănătăţii avea fonduri disponibile de 22,9 milioane lei la finalul anului 2021, care putea fi folosite pentru achiziţionarea altor medicamente prevăzute în protocolul de tratament al Covid-19, conducerea ministerului nu a făcut acest lucru.
