Cercetătorii de la Universitatea canadiană McMaster au identificat molecule mici în sânge care pot avea un impact asupra dezvoltării copiilor mici, arătând cum expunerile alimentare, experienţele de viaţă timpurii şi sănătatea intestinală pot influenţa creşterea şi etapele cognitive ale unui copil.
O echipă McMaster a colaborat cu oamenii de ştiinţă brazilieni pentru a efectua o analiză metabolomică a probelor de sânge prelevate de la peste 5.000 de copii cu vârste cuprinse între şase luni şi cinci ani, ca parte a studiului Brazilian National Survey of Child Nutrition.
Echipa McMaster a constatat că mai mulţi metaboliţi - molecule mici care sunt subproduse ale metabolismului uman şi ale fermentaţiei microbiene, cunoscute sub numele de toxine uremice - au fost invers asociate cu rezultatele dezvoltării.
„Metaboliţii joacă roluri importante în sănătatea umană, în special în primele etape ale vieţii. Descoperirile noastre dezvăluie legăturile complexe dintre dietă, sănătatea intestinală şi progresul dezvoltării unui copil”, explică Philip Britz-McKibbin, profesor la departamentul de chimie şi biologie chimică, într-un comunicat.
„Prin identificarea unor metaboliţi specifici legaţi de dezvoltarea generală a unui copil, putem obţine o înţelegere mai profundă a modului în care factorii de risc potenţial modificabili ar putea sprijini creşterea optimă şi dezvoltarea cognitivă a copiilor”, adaugă el.
Laboratorul McMaster a aplicat o abordare de mare randament pentru profilarea metaboliţilor neţintă, făcând studiile la scară largă mai rapide şi mai accesibile. Acest lucru le-a permis să descopere metaboliţii, care sunt asociaţi cu dezvoltarea sugarilor şi a copiilor mici.
Rezultatele analizei lor au fost publicate recent în revista ELife.
Cercetătorii s-au concentrat asupra metaboliţilor din fluxul sanguin care au fost corelaţi cu stadiile timpurii ale dezvoltării cognitive, utilizând un indice numit coeficientul de dezvoltare (DQ). Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) utilizează acest indice pentru a determina dacă copiii îndeplinesc etapele corespunzătoare vârstei în dezvoltarea socială şi cognitivă.
Această abordare a dus la identificarea mai multor metaboliţi bioactivi, cel mai adesea asociaţi cu boala cronică de rinichi, sugerând că şi doar o creştere modestă a concentraţiilor acestora poate contribui la inflamaţie şi întârzieri în dezvoltare în copilăria timpurie.
„Ceea ce este interesant este că mulţi dintre aceşti metaboliţi sunt legaţi de axa intestin-creier, sugerând că un microbiom intestinal sănătos ar putea juca un rol esenţial în dezvoltarea cognitivă şi socială a unui copil”, comentează Britz-McKibbin.
„Deşi acesta nu a fost un studiu clinic randomizat şi nu putem deduce direct cauzalitatea, asociaţiile pe care le-am observat sunt izbitoare. Ele sugerează că toxinele uremice pot contribui la neuroinflamaţie, în special dezvoltarea în copilăria timpurie”, adaugă el.
Constatările ar putea avea implicaţii de anvergură, oferind noi posibilităţi pentru identificarea şi intervenţia timpurie a copiilor cu risc de întârzieri în dezvoltare.
De asemenea, acestea ar putea informa mai bine politicile de sănătate publică şi programele de dezvoltare în timpul copilăriei timpurii, subliniind importanţa nutriţiei materne, a calităţii dietei alimentare şi a practicilor de alăptare.
De exemplu, deficienţa de iod, care este în creştere în Canada şi este una dintre principalele cauze ale deficienţei cognitive la copii la nivel mondial, subliniază importanţa nutriţiei materne.
Copiii născuţi de mame cu deficit de iod prezintă un risc mai mare de probleme de dezvoltare şi cognitive, ceea ce face ca intervenţiile nutriţionale timpurii să fie un aspect cheie al sprijinirii creşterii şi dezvoltării creierului copiilor.
Următorul pas, potrivit cercetătorilor, este înţelegerea modului în care constatările bazate pe populaţie se pot traduce în recomandări individuale de sănătate, care este un domeniu critic pentru cercetările viitoare în domeniul nutriţiei de precizie.
În timp ce studiul subliniază importanţa expunerilor alimentare şi de mediu, cercetătorii spun că mai sunt multe de învăţat despre complexitatea acestor interacţiuni şi dacă acestea se aplică altor populaţii.
„Relaţia dintre microbiota intestinală, metabolism şi dezvoltarea creierului este extrem de complexă. Copilăria timpurie este o perioadă critică a dezvoltării cognitive, iar înţelegerea acestor interacţiuni poate ajuta la orientarea intervenţiilor dietetice ţintite pentru a susţine rezultate mai bune pentru sănătate pe tot parcursul vieţii”, explică cercetătorii.
