Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) a actualizat definiţiile de caz pentru infecţia cu coronavirusul SARS-CoV-2.
Astfel, caz suspect este orice persoană cu infecţie respiratorie acută (debut brusc cu cel puţin unul din următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) sau orice persoană cu pneumonie, bronhopneumonie sau pleurezie, dar şi orice persoană cu infecţie respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră şi tuse şi dificultate în respiraţie - scurtarea respiraţiei - şi care necesită spitalizare peste noapte).
Pentru copiii cu vârsta până la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentaţia, se poate suspecta infecţia cu SARS-CoV-2.
Un caz de Covid-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenţei medicale (IAAM), în funcţie de numărul de zile anterioare datei debutului sau a confirmării în laborator, după data internării într-o unitate sanitară, şi de argumentele din investigaţia epidemiologică.
INSP consideră că pot exista cazuri de transmisie comunitară şi cazuri asociate asistenţei medicale.
Un caz comunitar de Covid-19 este atunci când simptomele sunt prezente la internare sau debutează în primele 48 de ore după internare, dacă încep în zilele 3-7 după internare şi există o suspiciune puternică de transmitere comunitară (apartenenţa la un focar de cazuri comunitare).
Un caz este considerat asociat asistenţei medicale (IAAM) dacă simptomele debutează după 48 ore de la internare şi există o suspiciune puternică de transmitere asociată asistenţei medicale sau dacă apare în rândul personalului sanitar şi auxiliar, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei transmiteri comunitare.
Cazurile cu debut în primele 14 zile după externarea dintr-o unitate sanitară pot fi: IAAM, dacă debutul are loc în primele 48 de ore după externare, şi cu origine incertă, în cazul debutului la 3-14 zile după externare, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei origini comunitare sau IAAM.
Caz confirmat este o persoană cu confirmare în laborator a infecţiei cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.
În ceea ce priveşte decesul din cauza Covid-19, acesta este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu infecţie cu SARS-CoV-2, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu Covid-19 - traumatism, hemoragie acută majoră etc - şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului.
Decesul la un pacient confirmat cu Covid-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente, precum cancer sau afecţiuni hematologice. În acest caz, Covid-19 trebuie raportată ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale preexistente care se suspectează că au favorizat evoluţia severă a Covid-19.
Covid-19 trebuie menţionată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care infecţia cu SARS-CoV-2 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.
Cazurile confirmate de Covid-19 soldate cu deces la care testele RT-PCR în dinamică din spută/aspirat bronşic sunt negative (2 teste) pot fi considerate deces din cauza infecţiei cu SARS-CoV-2 dacă clinicianul evidenţiază semne şi simptome înalt sugestive şi decesul este corelat cu evoluţia clinică determinată de Covid-19.
În situaţia în care apare necesitatea clarificării cauzei decesului, se indică examene RT-PCR din ţesut pulmonar recoltat de către medicul specialist anatomie patologică/medicină legală fără a fi necesară necropsia.
