În prezent, în România nu există o reglementare în domeniul asistenţei medicale operaţionale, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate majoră în caz de operaţii de mare amploare sau pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate în cadrul NATO, potrivit autorilor unui proiect de act normativ publicat miercuri. Proiectul, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Apărării, îşi propune să elimine această vulnerabilitate, introducerea în legislaţia actuală a unor prevederi privind medicina operaţională şi pentru instruirea personalului medical pentru salvarea, evacuarea şi tratamentul pacienţilor pe timpul unor acţiuni militare.
Măsurile sunt incluse într-un proiect de ordonanţă de urgenţă a guvernului (OUG), care completează Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Potrivit iniţiatorilor proiectului, sistemul medical militar este complet integrat în sistemul naţional de sănătate, care este guvernat în cea mai mare parte de cadrul de reglementare al sistemului de asigurări de sănătate.
"Acest fapt afectează constituirea de capabilităţi medicale operaţionale prin restricţii de tip administrativ, de competenţe ale personalului medical, de validare şi acreditare a formaţiunilor medicale de tratament, de organizare şi finanţare", menţionează nota de fundamentare.
Cu toate acestea, noţiunea de „medicină operaţională” este menţionată în Legea nr. 95/2006, fără a fi definită. Actul normativ se referă la medicina operaţională într-un paragraf referitor la sistemul informatic de telemedicină al apărării, care acordă servicii medicale la distanţă între structuri de medicină operaţională, structuri medicale din cadrul unităţilor militare şi unităţilor sanitare din reţeaua sanitară proprie a Ministerului Apărării.
"Prin proiectul de act normativ, se propune introducerea în cuprinsul Legii nr. 95/2006 (...) a unui titlu dedicat asistenţei medicale operaţionale, determinat de lipsa prevederilor legale care să reglementeze domeniul asistenţei medicale operaţionale, ceea ce creează o vulnerabilitate majoră pentru suficienţa sprijinului medical în operaţii de mare amploare sau pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate în cadrul NATO", susţine nota de fundamentare.
CE PRESUPUNE MEDICINA OPERAŢIONALĂ
Potrivit proiectului de act normativ, asistenţa medicală operaţională "se asigură de formaţiunile medicale de tratament şi de evacuare medicală specifice medicinei operaţionale, înfiinţate şi organizate în acest scop de către Ministerul Apărării Naţionale".
Actul normativ defineşte domeniul asistenţei medicale operaţionale ca fiind reprezentat de serviciile de protecţie medicală a forţei armate, de serviciile de evaluare, tratament şi evacuare medicală, de asistenţă medicală de transfuzii de sânge furnizate de personalul medical militar din Ministerul Apărării, în scopul protejării şi salvării vieţii personalului militar propriu sau al ţărilor partenere, care participă, în România sau în străinătate, la acţiuni militare pe timpul executării misiunilor, operaţiunilor şi exerciţiilor pe timp de pace, şi în caz de agresiune armată, la instituirea stării de asediu şi la declararea stării de război.
Asistenţa medicală umanitară presupune asigurarea serviciilor de asistenţă medicală operaţională şi de transport medical şi se acordă de personalul Ministerului Apărării în colaborare cu structurile Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
La solicitarea Ministerului Apărării Naţionale, DSU poate acorda sprijin în pregătirea, participarea la exerciţii de instruire specifice militare sau acordarea asistenţei medicale de urgenţă în acţiuni militare naţionale sau internaţionale.
Spitalele militare vor aloca paturi destinate pentru situaţiile de boală şi accidente cauzate în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, din numărul de paturi aprobat prin organigramă.
Proiectul reglementează şi instruirea personalului medical şi nemedical implicat în salvarea, evacuarea şi tratamentul pacienţilor (răniţi şi bolnavi) pe timpul misiunilor sau acţiunilor militare.
Scopul instruirii este dobândirea de competenţe specifice medicinei operaţionale, în concordanţă cu standardele NATO, şi recunoaşterea acestor competenţe la nivel naţional în baza legislaţie.
