Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică şi afectează mai mult de unul din 10 adulţi, crescând riscul unei persoane de a dezvolta alte afecţiuni cronice, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă. Sunt mai mulţi factori care pot influenţa dezvoltarea obezităţii - o acumulare excesivă de ţesut adipos în organism - dar, potrivit specialiştilor modelele alimentare şi nivelurile de activitate fizică sunt factori-cheie.
O echipă de la Institutul de Cercetări Medicale Garvan, din Australia, a descoperit un grup de celule cerebrale care stimulează apetitul atunci când există un surplus prelungit de energie în organism, cum ar fi acumularea excesivă de grăsime în cazul obezităţii.
Cercetătorii au descoperit că aceste celule nu numai că produc o moleculă - neuropeptida Y ( NPY ) este una dintre cele mai puternice peptide orexigenice găsite în creier - care stimulează apetitul, dar, de fapt, au făcut creierul mai sensibil la această moleculă, stimulând şi mai mult apetitul.
Aceste celule declanşează schimbări în creier care îl fac mai sensibil chiar şi la niveluri scăzute de NPY atunci când există un surplus de energie în organism sub formă de exces de grăsime - stimulând apetitul în timpul obezităţii, susţin autorii cercetării.
„Studiul nostru abordează o întrebare de lungă durată cu privire la modul în care apetitul este controlat în obezitate şi are potenţialul de a duce dezvoltarea terapiei într-o nouă direcţie", explică profesorul Herbert Herzog, autorul principal al studiului şi cercetător invitat la Garvan.
Cercetarea a fost publicată săptămâna trecută, în revista Cell Metabolism.
Descoperirea unui cerc vicios
Obezitatea este o problemă majoră de sănătate publică şi o boală care afectează mai mult de unul din 10 adulţi şi creşte riscul unei persoane de a dezvolta alte afecţiuni cronice, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă.
În timp ce mulţi factori pot influenţa dezvoltarea obezităţii - o acumulare excesivă de ţesut adipos în organism - modelele alimentare şi nivelurile de activitate fizică sunt factori-cheie, potrivit specialiştilor.
„Creierul nostru are mecanisme complicate care detectează câtă energie este stocată în corpul nostru şi ne ajustează apetitul în consecinţă", explică profesorul Herzog.
Potrivit acestuia, unul dintre modurile în care face acest lucru este prin intermediul moleculei NPY, pe care creierul o produce în mod natural ca răspuns la stres, precum foamea, pentru a stimula alimentaţia.
Atunci când energia pe care o consumăm este inferioară celei pe care o cheltuim, creierul nostru produce niveluri mai ridicate de NPY, spune profesorul.
Atunci când consumul de energie depăşeşte cheltuielile noastre, nivelurile de NPY scad şi ne simţim mai puţin înfometaţi.
„Cu toate acestea, atunci când există un surplus prelungit de energie, cum ar fi excesul de grăsime corporală în cazul obezităţii, NPY continuă să stimuleze apetitul chiar şi la niveluri scăzute. Am vrut să înţelegem de ce", spune profesorul.
În modelele de obezitate la şoareci, cercetătorii au studiat celulele din creier numite neuroni care produc NPY şi au descoperit că, în mod surprinzător, 15% dintre acestea erau diferite - nu şi-au oprit producţia de NPY în timpul obezităţii.
„Am descoperit că, în condiţii de obezitate, pofta de mâncare era determinată în principal de NPY produs de acest subset de neuroni", spune profesorul Herzog.
Aceste celule nu numai că au produs NPY, dar au sensibilizat şi alte părţi ale creierului pentru a produce receptori suplimentari sau „staţii de andocare" pentru moleculă - supraîncărcând apetitul şi mai mult, menţionează eş.
„Ceea ce am descoperit este un cerc vicios care perturbă capacitatea organismului de a echilibra aportul de energie cu stocarea de energie şi sporeşte dezvoltarea obezităţii."
Programat pentru a rezista pierderii în greutate
Potrivit cercetătorilor, creierul nostru este programat să reziste la deficienţa de energie sau la pierderea în greutate, deoarece vede acest lucru ca pe o ameninţare la adresa supravieţuirii şi porneşte mecanismele care ne cresc apetitul, astfel încât să căutăm hrană.
„După cum am descoperit acum, acest lucru se întâmplă chiar şi atunci când avem un exces de energie stocată în organism", explică profesorul Herzog.
Cercetătorii spun că descoperirea lor deschide posibilitatea de a bloca receptorii suplimentari, mai sensibilizaţi pentru NPY, ca o nouă abordare pentru dezvoltarea de medicamente împotriva obezităţii.
Descoperirea ajută la o mai bună înţelegere a mecanismelor din creier care interferează cu un metabolism energetic echilibrat şi modul în care acestea pot fi vizate pentru a îmbunătăţi starea de sănătate, este concluzia autorilor.
