Cea mai amplă analiză genetică realizată până acum a identificat trei variante ale coronavirusului SARS-CoV-2 şi a recreat traseul pandemiei plecând din oraşul Wuhan din China, indicând variantele dominante în fiecare regiune a lumii.
Analiza a fost realizată de cercetători de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, în colaborare cu cercetători din Germania, iar rezultatele sale au fost prezentate săptămâna aceasta în publicaţia ştiinţifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Cercetătorii au pornit de la analiza a 160 de genomuri ale coronavirusului, din probe prelevate de la pacienţi umani, ulterior studiul incluzând peste 1.000 de mostre ale virusului.
Echipa de cercetători a realizat apoi un “arbore genealogic” al virusului şi a identificat mutaţiile suferite de coronavirusul SARS-CoV-2, care au creat diferite ramuri de descendenţă.
“Sunt prea multe mutaţii rapide pentru a putea trasa cu exactitate arborele genealogic al Covid-19. Am folosit un algoritm matematic pentru a observa simultan toate variantele plauzibile de arbori genealogici”, a explicat dr. Peter Forster, genetician la Universitatea Cambridge şi autor principal al studiului, citat de sciencedaily.com.
“Aceste metode sunt folosite mai ales pentru a cartografia traseele populaţiilor umane preistorice prin intermediul analizei ADN. Cred că este pentru prima dată când aceste metode au fost folosite pentru a stabili traseele unei infecţii precum cea a coronavirusului”, a completat dr. Forster.
TREI VARIANTE ALE CORONAVIRUSULUI
Echipa de cercetători a analizat genomul coronavirusurilor din probe prelevate de la pacienţi între 24 decembrie 2019 şi 4 martie 2020, identificând trei variante distincte ale SARS-CoV-2, pe care le-au numit: tipul A, tipul B şi tipul C.
Cercetătorii au descoperit că tipul A al SARS-CoV-2 este cel mai apropiat de cel identificat la lilieci, considerându-l “genomul viral originar la om”.
Coronavirusul de tip A este prezent în Wuhan, locul unde a izbucnit epidemia, însă, în mod surprinzător, nu este tipul predominant în oraşul din China. Tipul A a migrat devreme după izbucnirea epidemiei, fiind identificat la un număr mare de pacienţi cu Covid-19 din Statele Unite şi din Australia.
Însă coronavirusul de tip B este predominant în Wuhan şi, în general, în estul Asiei. Tipul B nu s-a răspândit în afara estului Asiei, fiind apărut destul de devreme în Wuhan, unde a ajuns predominant, şi în estul Asiei, potrivit cercetătorilor.
Studiul sugerează o posibilă rezistenţă la această variantă – tip B - a coronavirusului la populaţiile din afara estului Asiei.
VARIANTA DOMINANTĂ ÎN EUROPA
Varianta dominantă în Europa este tipul C al SARS-CoV-2, fiind identificată la primii pacienţi cu Covid-19 din Franţa, Italia, Suedia şi Anglia.
Tipul C este absent la pacienţii din China continentală, cel puţin în primele luni ale epidemiei, însă a fost descoperit la pacienţi din Singapore, Hong Kong şi Coreea de Sud.
De altfel, un cluster al infecţiei SARS-CoV-2 din Singapore a fost identificat, pe baza analizei genetice, ca fiind unul dintre principalele surse ale epidemiei din Italia, arată studiul.
Cercetătorii consideră că analiza lor a recreat în mare parte traseul infecţiei de la origine până la răspândirea în întreaga lume.
Potrivit studiului, tipul A al virusului este foarte apropiat de coronavirusul identificat la lilieci şi la pangolini (cea mai probabilă gazdă intermediară între liliac şi om), fiind considerat “sursa pandemiei”.
Tipul B este derivat din tipul A, cele două variante fiind separate de două mutaţii. Coronavirusul de tip C este “fiul” tipului B, arată analiza.
Prezenţa extinsă a tipului B în estul Asiei – şi slaba răspândire în afara acestei regiuni – ar putea fi efectul unui “eveniment fondator”: o situaţie de izolare genetică ce apare atunci când, în cazul unui virus, o nouă variană apare dintr-un grup izolat de infecţii. Există, însă, şi alte posibile explicaţii.
“Virusul de tip B din Wuhan ar putea fi adaptat din punct de vedere imunologic şi ecologic la o mare parte a populaţiei din Asia de Est. Ar putea avea nevoie de o mutaţie pentru a depăşi rezistenţa pe care o înregistrează în afara estului Asiei. Pare să se observe o rată mai mică a mutaţiilor în estul Asiei comparativ cu alte regiuni ale lumii, în această fază iniţială a pandemiei", a afirmat dr. Peter Forster.
Studiul mai arată că primele cazuri de infecţie cu SARS-CoV-2 au apărut la oameni între jumătatea lunii septembrie 2019 şi începutul lunii decembrie.
