O echipă de oameni de ştiinţă de la Mount Sinai, din Statele Unite, a făcut două descoperiri importante despre mecanismul prin care celulele canceroase ale vezicii urinare împiedică atacurile sistemului imunitar.
O cercetare, publicată luni, în Cancer Cell, ar putea duce la o nouă opţiune terapeutică pentru pacienţii cu tumori maligne ale vezicii urinare.
Cancerul de vezică urinară avansat este agresiv şi pacienţii au, în general, un prognostic slab. Mai mulţi inhibitori ai punctelor de control imunitare au fost aprobaţi de de către autoritatea americană de reglementare, FDA, pentru cancerul vezicii urinare, dar obţin răspunsuri bune doar la aproximativ 20% dintre pacienţi.
Când indivizii fac cancer, un tip de celulă imunitară numită „celulă ucigaşă naturală” intră în acţiune pentru a încerca să distrugă celulele tumorale. De cele mai multe ori însă, celulele tumorale sunt adesea capabile să împiedice atacurile celulelor ucigaşe naturale.
Echipa de la Mount Sinai, N.Y., a raportat că a găsit un subset de celule T CD8 care se adaptează la strategiile prin care tumora scapă de răspunsul sistemului imunitar. Acest subset de celule T CD8 au abilitatea de a dezvolta proprietăţi asemănătoare, atribuite în mod tradiţional celulelor ucigaşe naturale, oferind o strategie care reduce capacitatea celulelor tumorale de a le combate.
Pentru a crea celule ucigaşe suplimentare, cercetătorii au arătat că ar putea induce celulele T CD8+ să exprime pe suprafaţa lor o moleculă cunoscută sub numele de NKG2A, care le permite să se comporte mai mult ca celulele ucigaşe naturale.
În recentul studiu, echipa a arătat că molecula NKG2A este asociată cu supravieţuirea îmbunătăţită şi cu receptivitatea la o imunoterapie de combatere a cancerului, cunoscută sub numele de blocarea punctului de control PD-L1.
A doua descoperire se referă la capacitatea celulelor canceroase de a rezista terapiei de blocare a punctelor de control PD-L1. Cercetătorii au observat că tumorile pot menţine expresia unei proteine, numite HLA-E, pe suprafaţa lor, care le oferă rezistenţă în faţa celulelor T, deoarece HLA-E se leagă de molecula NKG2A şi dezactivează capacitatea celulelor T de a lupta.
O imunoterapie care vizează în mod specific axa HLA-E/NKG2A ar putea reprezenta o modalitate eficientă de a ataca cancerele la aceşti pacienţi, au spus cercetătorii.
„Aceste descoperiri sugerează că anticorpii care blochează atât NKG2A, cât şi PD-L1 ar putea fi o strategie de tratament mai eficientă pentru pacienţii ale căror tumori canceroase ale vezicii urinare au atât niveluri ridicate de celule T CD8+ HLA-E, cât şi NKG2A-pozitive”, a declarat principalul autor al studiului, dr. Amir Horowitz, profesor asistent de ştiinţe oncologice la Institutul de Cancer Tisch şi membru al Institutului de Imunologie de Precizie de la Şcoala de Medicină Icahn (Mount Sinai).
„Aceste descoperiri oferă un cadru pentru studiile clinice viitoare care să combine, pentru aceste tumori, o terapie care blochează NKG2A cu alte imunoterapii” a mai precizat cercetătorul.
„Blocarea punctului de control imunitar este un tip principal de imunoterapie împotriva cancerului care vizează calea PD1-PDL1 pentru a reangaja celulele T CD8+ „epuizate”, în lupta împotriva tumorilor”, a declarat la rândul ei, dr. Nina Bhardwaj, directorul departamentului de imunoterapie şi co-director al programului de imunologie a cancerului, şi profesor de medicină (Hematologie şi Oncologie Medicală) la Institutul de Cancer Tisch.
„În această lucrare, arătăm că răspunsurile la blocarea PD-L1 la pacienţii cu cancer de vezică urinară sunt influenţate de o axă suplimentară a punctului de control imun, identificată recent în alte tipuri de cancer, NKG2A-HLA-E”, a precizat medicul.
Pentru a efectua studiul, cercetătorii au profilat tumorile şi sângele pacienţilor cu cancer de vezică urinară în diferite stadii ale bolii şi au studiat toate specimenele imediat după îndepărtarea chirurgicală de la pacienţi pentru a se asigura că pot captura celule imune vii şi pot examina funcţionarea acestora.
Studiul a integrat mai multe tehnologii unicelulare de ultimă oră şi a folosit seturi de date disponibile public prin intermediul Atlasului genomului cancerului (TCGA) şi al studiului ImVigor210 cu atezolumab, o imunoterapie anti-PDL1.
Mai mulţi colaboratori au contribuit la acest studiu, inclusiv Universitatea Columbia, Institutul Karolinska, Laboratorul Naţional Frederick pentru Cercetarea Cancerului de la Institutul Naţional de Sănătate, Institutul Ragon din Spitalul General din Massachusetts, Institutul de Tehnologie din Massachusetts, Universitatea Harvard, Universitatea din Genova, Universitatea din Lausanne, Universitatea din Oslo, Sema4, Genentech şi Astra Zeneca.
Finanţarea de la Departamentul de Apărare al SUA, Institutul Parker pentru Imunoterapie Cancerului, Institutul Naţional al Cancerului şi Institutul Naţional de Alergie şi Boli Infecţioase au susţinut această cercetare.
