Se estimează că 80% dintre adulţii în vârstă din SUA au hipertensiune arterială şi că majoritatea vor suferi de această boală. „Cu toţii vom avea tensiune arterială mare dacă trăim suficient de mult, cel puţin în această ţară”, a declarat un reputat profesor american de Kinetologie.
Menţinerea valorilor tensiunii arteriale în limite normale poate proteja împotriva afecţiunilor grave, cum ar fi insuficienţa cardiacă, atacurile de cord şi accidentul vascular cerebral. Plecând de la această idee, un nou studiu a constatat că adăugarea unei cantităţi relativ minime de mişcare, aproximativ 3.000 de paşi pe zi, poate reduce în mod semnificativ hipertensiunea arterială la adulţii în vârstă.
Linda Pescatello, profesor distins de kinesiologie( ştiinţa sau studiul mişcării”) la Colegiul de Agricultură, Sănătate şi Resurse Naturale din cadrul Universităţii din Connecticut, este un expert în hipertensiune arterială şi exerciţii fizice. Cercetările ei anterioare au demonstrat că exerciţiile fizice pot avea un impact semnificativ imediat şi de lungă durată asupra scăderii tensiunii arteriale la adulţii hipertensivi.
I-a a observat modificarea tensiunii arteriale la cei care iau, dar şi la cei care nu iau medicamente antihipertensive. La participanţii care au luat medicamente antihipertensive (n = 8) la momentul iniţial, 10 săptămâni şi 20 de săptămâni, tensiunea arterială sistolică şi diastolică a scăzut de la 135 ± 8 la 130 ± 12 la 126 ± 10 mm Hg şi 80 ± 8 la 77 ± 9 la 77 ± 5 mm Hg, respectiv. La participanţii care nu au luat medicamente antihipertensive (n = 13) la momentul iniţial, 10 săptămâni şi 20 de săptămâni, tensiunea arterială sistolică şi diastolică a scăzut de la 137 ± 11 la 134 ± 14 la 132 ± 12 mm Hg şi 82 ± 5 la 80 ± 80 ± 7 până la 78 ± 7 mm Hg, respectiv.
Acest studiu a încercat să determine dacă adulţii în vârstă cu hipertensiune arterială ar putea avea beneficii prin creşterea moderată a mersului zilnic pe jos, care este una dintre cele mai uşoare şi populare forme de activitate fizică pentru această populaţie.
„Este uşor de făcut, nu au nevoie de niciun echipament, o pot face oriunde şi aproape în orice moment”, a spus Lee.
Studiul s-a concentrat pe un grup de adulţi în vârstă sedentari cu vârste cuprinse între 68 şi 78 de ani, care au făcut în medie aproximativ 4.000 de paşi pe zi înainte de studiu.
După consultarea studiilor existente, Lee a stabilit că 3.000 de paşi ar fi un obiectiv rezonabil. Acest lucru ar pune, de asemenea, majoritatea participanţilor la un efort de 7.000 de paşi zilnici, în conformitate cu recomandarea Colegiului American de Medicină Sportivă.
Echipa a efectuat studiul în perioada de vârf a pandemiei de COVID-19, ceea ce a însemnat că a trebuit să facă totul de la distanţă.
Cercetătorii au trimis participanţilor un kit cu pedometre, monitoare de tensiune arterială şi jurnale de paşi pentru ca participanţii să înregistreze cât de mult merg pe jos în fiecare zi.
În medie, tensiunea arterială sistolică şi diastolică a participanţilor a scăzut cu o medie de şapte, respectiv patru puncte, după intervenţie.
Alte studii sugerează că scăderea acestor mărimi corespunde unei reduceri relative a riscului de mortalitate de orice cauză cu 11% şi 16% pentru mortalitatea cardiovasculară, o reducere cu 18% a riscului de boli de inimă şi o reducere cu 36% a riscului de accident vascular cerebral.
„Este incitant că o intervenţie simplă în stilul de viaţă poate fi la fel de eficientă ca exerciţiile structurate şi unele medicamente”, spune Lefferts.
Descoperirile sugerează că cei 7.000 de paşi pe care participanţii la studiu i-au realizat este la egalitate cu reducerile observate cu medicamentele antihipertensive. Opt dintre cei 21 de participanţi erau deja trataţi cu medicamente antihipertensive. Acei participanţi au văzut îmbunătăţiri ale tensiunii arteriale sistolice din creşterea activităţii lor zilnice.
„Într-un studiu anterior, am descoperit că atunci când exerciţiile fizice sunt combinate cu medicamente, exerciţiile fizice întăresc efectele medicamentelor pentru tensiunea arterială”, a afirmat Pescatello.
Cercetătorii au descoperit că viteza de mers pe jos şi mersul în reprize continue nu contează la fel de mult ca pur şi simplu creşterea numărului paşilor.
„Am văzut că volumul activităţii fizice este ceea ce este cu adevărat important aici, nu intensitatea”, a subliniat Pescatello de la Universitatea din Connecticut
