Leziunile gleznei nu sunt asociate exclusiv activităţilor sportive, deşi aproape jumătate dintre entorse, de pildă, apar în acest context. Activităţile cotidiene, precum mersul pe o suprafaţă denivelată, pot provoca de asemenea leziuni la nivelul acestei articulaţii. Cele mai frecvente leziuni ale gleznei sunt entorsele şi fracturile, care implică ligamentele şi oasele, însă tendoanele pot fi şi ele afectate, prin rupere ori întindere.
Pacienţii cu leziuni ale articulaţiei gleznei beneficiază de diagnostic şi de tratament modern la Spitalul Clinic SANADOR, prin metode conservatoare sau prin intervenţii chirurgicale complexe, în funcţie de indicaţia stabilită. În funcţie de specificul fiecărui caz în parte, fracturile de gleznă sunt tratate inclusiv prin proceduri minim invazive, cu risc redus de complicaţii şi recuperare rapidă.
De asemenea, la SANADOR pacienţii au acces la proceduri de reducere a luxaţiei gleznei, iar echipa Departamentului de Medicină Fizică şi de Reabilitare asigură programe de recuperare personalizate, pentru completarea tratamentului.
Tipuri de leziuni ale gleznei
Leziunile gleznei pot afecta oasele, ligamentele sau tendoanele, structuri esenţiale pentru stabilitatea şi mişcarea normală a articulaţiei. Glezna, unde tibia şi fibula se întâlnesc cu talusul, este susţinută de ligamente puternice, care menţin oasele în poziţie, iar tendoanele ataşează muşchii de oase, facilitând mişcarea şi stabilizarea articulaţiei.
Entorsa de gleznă este frecventă şi apare prin întinderea sau ruperea ligamentelor, de obicei din cauza răsucirii accidentale a piciorului. Tendinita, inflamaţia unui tendon, cauzată de suprasolicitare, şi fracturile, fie ale oaselor gleznei, fie fracturi de stres care se dezvoltă în timp, sunt alte leziuni frecvente.
Fracturile implică ruperea unuia sau mai multor oase, în timp ce entorsele descriu deteriorarea ligamentelor, prin întinderea lor excesivă, variind de la rupturi microscopice la rupturi complete. Tendoanele, cum ar fi tendoanele peroneale, se pot inflama din cauza suprasolicitării sau a traumei, iar rupturile acute ale tendonului rezultă din traumă ori forţe bruşte. Inflamaţia tendonului (tendinita) şi acumularea de rupturi microscopice (tendinoza) pot duce la rupturi complete ori la subluxaţii, când tendonul alunecă din locul său.
La Secţia de Ortopedie şi Traumatologie a Spitalului Clinic SANADOR, afecţiuni precum luxaţiile de gleznă, fracturile de gleznă sau leziunile tendonului lui Ahile (tendinita ahileană, bursita sau ruptura tendonului ahilean) sunt diagnosticate rapid şi tratate corect. Atunci când este necesară o intervenţie chirurgicală, aceasta este realizată în blocul operator modern al Spitalului Clinic SANADOR, de către chirurgi competenţi.
Cum sunt diagnosticate leziunile gleznei
Pentru început, medicul ortoped va întreba pacientul despre modul în care s-a produs leziunea, apoi va efectua o examinare fizică a gleznei, care poate fi dureroasă, deoarece implică mişcarea articulaţiei, pentru a evalua durerea şi edemul, esenţiale pentru un diagnostic corect.
Simptomele entorselor şi fracturilor sunt foarte asemănătoare, ceea ce poate duce la confuzii între cele două. De aceea, este important ca orice leziune a gleznei să fie evaluată de un medic cât mai curând posibil. Semnele unei leziuni la gleznă includ durere bruscă şi severă, edem, echimoze, incapacitatea de a merge sau de a suporta greutate pe articulaţia afectată. În cazul entorselor, glezna poate fi rigidă, în timp ce fracturile se caracterizează prin sensibilitate la atingere, deformare sau deplasare. Entorsele uşoare se manifestă prin umflături şi durere minore, în timp ce entorsele severe implică edeme considerabile şi durere intensă.
Tendinita şi rupturile acute ale tendonului peroneal provoacă atât durere, cât şi umflături, iar zona afectată poate fi caldă la atingere în cazul tendinitei. Rupturile acute duc la slăbiciune sau la instabilitatea piciorului şi gleznei. Tendinoza se dezvoltă în ani şi se manifestă prin durere sporadică pe partea exterioară a gleznei, slăbiciune sau instabilitate şi prin creşterea înălţimii arcadei piciorului. Subluxaţia se caracterizează prin instabilitatea gleznei, durere sporadică în spatele osului exterior al gleznei şi o senzaţie de „pocnire” în jurul acestuia.
Medicul poate solicita o radiografie a gleznei, pentru a detecta eventualele fracturi şi poate recomanda radiografii suplimentare ale piciorului şi gambei, pentru a identifica alte posibile leziuni. Dacă suspectează o fractură de stres, un examen de rezonanţă magnetică (RMN) oferă detalii suplimentare. În cazul fracturilor, se poate efectua un test de stres, o radiografie specială cu presiune aplicată asupra articulaţiei, pentru a decide necesitatea unei intervenţii chirurgicale.
La SANADOR, leziunile gleznei sunt evaluate cu atenţie de medici dedicaţi, care pot recomanda şi o ecografie de părţi moi sau alte investigaţii imagistice avansate, utilizând echipamente moderne, precum aparate RMN 3 Tesla şi CT 128 slice.
Tratamentul modern al leziunilor gleznei la Spitalul Clinic SANADOR
Tratamentul leziunilor gleznei variază în funcţie de tipul şi de severitatea acestora. Fracturile pot fi tratate fie chirurgical, fie conservator. În cazul unei fracturi simple, imobilizarea cu atele sau ghips poate fi suficientă, dacă oasele nu sunt deplasate şi glezna este stabilă. Dacă glezna este instabilă, este necesară chirurgia ortopedică a gleznei, care implică utilizarea plăcilor metalice şi a şuruburilor pentru stabilizarea oaselor. Vindecarea durează în medie şase săptămâni, dar ligamentele şi tendoanele pot avea nevoie de mai mult timp pentru o recuperarea completă.
Entorsele sunt clasificate în funcţie de gravitate: uşoare, moderate şi severe. Tratamentul iniţial pentru toate entorsele include odihnă, imobilizare şi antiinflamatoare. Entorsele uşoare (gradul 1) sunt tratate prin abordarea RICE (odihnă, gheaţă, compresie, elevaţie) şi exerciţii pentru recuperarea mobilităţii. Entorsele moderate (gradul 2) pot necesita atele şi o perioadă mai lungă de recuperare, incluzând fizioterapie. Entorsele severe (gradul 3) implică rupturi complete ale ligamentelor şi necesită imobilizare prelungită, urmată de o fizioterapie intensă. Dacă entorsa nu se vindecă adecvat, se poate recurge la o intervenţie chirurgicală pentru reconstrucţia de ligament.
Tratamentul tendinitei şi al rupturilor de tendon este similar cu cel al entorselor, incluzând imobilizarea, antiinflamatoare şi fizioterapie. În cazurile severe, medicul poate recomanda o intervenţie pentru reconstrucţia tendonului ahilean şi a structurilor de susţinere a piciorului.
La Spitalul Clinic SANADOR, tratamentele chirurgicale pentru leziunile gleznei sunt realizate de chirurgi ortopezi experimentaţi într-un bloc operator modern, iar pacienţii beneficiază de îngrijire la standarde înalte în Secţia ATI de categoria I. Programele de recuperare motrice sunt personalizate şi supervizate de terapeuţi experimentaţi din Departamentul de Medicină Fizică şi de Reabilitare SANADOR.
