Modul în care funcţionează imunitatea la virusul SARS-CoV-2 este încă puţin înţeleasă, însă ar putea fi bazată pe alte mecanisme decât anticorpii, sugerează noi studii prezentate recent.
Una dintre întrebările-cheie puse de mulţi cercetători este următoarea: putem fi protejaţi de Covid-19 în ciuda unui test serologic (sau de anticorpi) negativ? În esenţă, o astfel de imunitate poate exista fără ca cineva să fi fost infectat cu SARS-CoV-2.
“Oricare ar fi mecanismele, este foarte probabil că există mulţi oameni imunizaţi fără să-i putem detecta prin teste serologice”, a explicat Yonathan Freund, profesor de medicină de urgenţă la spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris, pentru AFP.
Această teorie se bazează pe doi piloni. Pe de o parte, există ipoteza imunităţii încrucişate – adică o persoană poate fi imunizată împotriva noului coronavirus dacă a fost infectată în trecut cu un alt virus din aceeaşi familie, dar care provoacă doar răceli banale.
Pe de altă parte, există rolul încă nedesluşit complet al limfocitelor T (sau celulelor T), un tip de globule albe responsabile de al doilea val al răspunsului sistemului imunitar. Un studiu realizat de cercetători germani şi publicat în 29 iulie în Nature aduce unele indicii noi în această privinţă.
“Sistemul imunitar este complex. Principalul nostru rezultat a fost că cel puţin o treime dintre adulţii care n-au fost niciodată în contact cu SARS-CoV-2 aveau limfocite T capabile să reacţioneze la acest virus. Ele proveneau, cel mai probabil, de la infecţii anterioare cu alte coronavirusuri”, a afirmat Andreas Thiel,, coautor al studiului şi cercetător la spitalul Charité din Berlin.
Un alt studiu, realizat de cercetători din Singapore şi prezentat în publicaţia Nature în 15 iulie, a ajuns la concluzii similare. O cercetare prezentată marţi în Science şi realizată de cercetători americani sugerează, de asemenea, existenţa unei imunităţi neaşteptate la noul coronavirus, asociată cu infecţii anterioare cu alte virusuri.
“Acest lucru ar putea explica de ce unele persoane cu Covid-19 au foarte puţine simptome, în timp ce altele au forme grave ale bolii”, menţionează Daniela Weiskopf, cercetător la Institutul La Jolla din California şi unul dintre autorii noului studiu.
Toate aceste studii scot în evidenţă importanţa potenţială a limfocitelor T în răspunsul imunitar la Covid-19, în condiţiile în care mulţi cercetători şi companii farmaceutice implicate în dezvoltarea de vaccinuri s-au concentrat pe anticorpi.
Astfel, testele serologice nu sunt suficiente pentru a indica dacă o persoană are sau nu imunitate la Covid-19. Principala consecinţă a acestei constatări este că rata de imunizare a populaţiei la Covid-19, detectată în prezent prin teste serologice, este mult subestimată în întreaga lume.
Până acum, testele serologice au arătat că, în regiunele cele mai afectate de pandemie, cel mult 15-20% din populaţie are anticorpi la SARS-CoV-2. Însă unii experţi cred că rata reală este mult mai mare.
“Înţelegerea impactului prezenţei acestor limfocite T asupra infecţiei cu SARS-CoV-2 are o importanţă capitală în gestionarea pandemiei”, afirmă autorii studiului realizat în Germania.
POSIBILĂ IMUNITATE ÎNCRUCIŞATĂ
Cercetări anterioare au sugerat că unul dintre factorii-cheie în dinamica transmiterii coronavirusului SARS-CoV-2 va fi gradul de imunitate încrucişată între SARS-CoV-2 şi alte coronavirusuri care circulă deja de mai mult timp.
SARS-CoV-2 face parte din categoria betacoronavirusurilor, care mai include coronavirusurile SARS-CoV-1 (care a provocat epidemia SARS din 2002-2003), MERS, HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 (ultimele două provocând răceli).
Coronavirusurile SARS-CoV-1 şi MERS provoacă boli severe, cu o rată de deces în rândul persoanelor infectate de 9%, respectiv 36%, însă rata de transmitere a ambelor infecţii este redusă.
În schimb, coronavirusurile HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 provoacă infecţii de multe ori asimptomatice sau infecţii la nivelul tractului respirator superior.
Aceste două coronavirusuri sunt a doua cea mai importantă cauză a răcelilor sezoniere. De altfel, HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 provoacă “epidemii” de răceală în perioada iernii în statele din zonele cu climă temperată de pe glob, ceea ce sugerează că transmiterea este favorizată de clima rece şi de stilul de viaţă al oamenilor din aceste regiuni – la fel cum se întâmplă în cazul gripei.
Potrivit specialiştilor, imunitatea la HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 dispare în mai puţin de un an (cel mult 45 de săptămâni), în timp ce infecţia cu SARS-CoV-1 generează o imunitate de mai lungă durată (până la 2 ani).
Betacoronavirusurile pot induce imunitate încriucişată – adică infecţia cu un coronavirus generează imunitate şi pentru alt coronavirus.
Astfel, studii anterioare au arătat că infecţia cu SARS-CoV-1 generează anticorpi care neutralizează şi HCoV-OC43, în timp ce infecţia cu HCoV-OC43 produce anticorpi care funcţionează împotriva SARS-CoV-1.
Deocamdată, nu este clar dacă există imunitate încrucişată şi în cazul SARS-CoV-2.
