Infertilitatea reprezintă o problemă de sănătate tot mai des întâlnită în lume. Din punct de vedere statistic, de la unu din opt cupluri cu probleme de infertilitate s-a ajuns în prezent la unu din şase şi chiar unu din cinci cupluri. În ceea ce priveşte ponderea sursei de infertilitate, dacă în trecut predomina patologia feminină, acum există o pondere egală, de aproximativ 40%, restul de 15-20% reprezentând sursă comună sau inexplicabilă.
Articol realizat cu sprijinul dr. Denisa Nica, medic primar obstetrică-ginecologie Ana Medical Center:
În jur de 50% dintre cuplurile infertile apelează sau au în plan să apeleze la fertilizare in vitro (FIV). Puţini sunt cei care pot realiza o astfel de procedură fără constrângeri financiare, prin urmare, programele finanţate de stat – la nivel naţional sau local –fac faţă cu greu solicitărilor.
Cuplurile care nu-şi permit o astfel de procedură, pot primi ajutor financiar dacă se înscriu în Subprogramul Naţional de Fertilizare in Vitro şi Embriotransfer ori în programul realizat de Primăria Municipiului Bucureşti.
Subprogramul este derulat de Ministerul Sănătăţii şi asigură decontarea unei părţi din costurile acestei proceduri, mai exact 10.000 de lei. O mie de cupluri pot beneficia de aceste fonduri, câte una pentru fiecare cuplu.
Investigaţii necesare pregătirii pentru FIV
După diagnosticare şi până la efectuarea propriu-zisă a procedurii FIV, există o serie de paşi care trebuie urmaţi, mai întâi pentru a determina cauza infertilităţii şi, mai apoi, pentru a pregăti procedura.
Investigaţiile iniţiale vizează testarea permeabilităţii trompelor uterine, prin histerosonografie ori histerosalpingografie, alături de analize uzuale pentru sănătatea femeii, aceleaşi analize pe care cuplurile trebuie să le ataşeze dosarelor pentru decontare. Sunt analize de sânge, hormonale, cultură şi secreţii vaginale, iar pentru bărbaţi – spermogramă şi spermocultură.
“După ce investigăm ambii parteneri şi determinăm cauza infertilităţii, discutăm despre opţiunile potrivite fiecărui caz. Pacienţii trebuie să fie informaţi despre tot ce presupune fertilizarea in vitro. Discutăm despre care sunt riscurile şi şansele de reuşită, dar şi despre tipul de procedură FIV. Există anumite proceduri care nu se pot face în România, iar cuplul trebuie să ştie acest lucru”, explică dr. Denisa Nica.
În România, legea permite fertilizarea in vitro cu celule proprii, pentru femeile care au o rezervă ovariană acceptabilă şi cu ovocite donate fie congelate, fie proaspete, după o aprobare a dosarului de către Agenţia Naţională de Transplant.
În străinătate se poate efectua FIV cu ovocite proaspete, donate (în cazul femeilor cu o rezervă ovariană redusă sau absentă) sau cu embrioni donaţi (în cazul în care care fertilizarea nu poate fi făcută cu material genetic de la niciunul dintre parteneri).
Sigur, există şi posibilitatea de mamă surogat, dar aceasta necesită o altă discuţie. În cazul FIV cu donare de ovocite ori embrioni, în ţară se face doar pregătirea pacientei pentru embriotransfer.
Stimularea ovariană, primul pas
“După analize şi diagnosticare, pregătirea pentru FIV cu ovocite proprii începe cu stimularea ovariană. Scopul este de a obţine, cu ajutorul medicaţiei, cât mai multe ovule. În momentul în care ovulele ajung la maturitate, urmează recoltarea lor, prin ovariană. Odată recoltate ovocitele şi spermatozoizii, urmează fertilizarea lor în laborator şi transferul embrionilor obţinuţi, în uterul pacientei”, a menţionat dr. Denisa Nica.
La două săptămâni după embriotransfer, analizele de laborator pot confirma sau infirma reuşita procedurii.
FIV cu ajutor de la stat
În cazul cuplurilor care se înscriu în Subprogramul Naţional de Fertilizare in Vitro şi Embriotransfer, este necesar un dosar cu un set minim de investigaţii paraclinice pentru ambii parteneri.
Există şi o serie de criterii de eligibilitate, printre care: cuplul să aibă indicaţie de fertilizare in vitro, ambii parteneri să fie asiguraţi ai sistemului public de sănătate, procedura să se realizeze cu ovocite şi spermă proprii, nu donate, vârsta femeii să fie între 24 şi 40 de ani, indicele de masă corporală al acesteia să fie cuprins între 20 şi 25, iar rezerva ovariană să fie în limite normale, adică nivelul AMH să fie mai mare de 1,1 ng/ml.
Contravaloarea procedurii FIV/ET în cadrul Subprogramului se finanţează la un tarif de 10.000 lei/procedură FIV/ET numai în condiţiile efectuării activităţilor: prelevarea ovocitelor prin puncţie foliculară, efectuată prin anestezie locală sau sedare, după caz; procesarea spermei; inseminarea ovocitelor pentru fertilizare spontană; cultivarea embrionilor pentru 72 de ore; transferul embrionar şi monitorizarea evoluţiei cazului.
Riscuri şi complicaţii FIV
Fertilizarea in vitro presupune şi o serie de riscuri şi complicaţii. Printre acestea regăsim sindrom de hiperstimulare ovariană (SHO) - determină acumularea fluidului în zona abdominală şi provoacă dureri abdominale severe; avort spontan (risc de două ori mai mare decât în cazul în care sarcina a apărut pe cale naturală); sarcină extrauterină ori sarcină multiplă, ceea ce semnifică sarcină cu risc (aproximativ 25% dintre sarcini sunt gemelare).
Factorii care influenţează FIV
Şansele de reuşită ale procedurii cu ovocite proprii sunt de aproximativ 33-35%. Rata cumulată de succes este mai mare în cazul unei proceduri FIV cu ovocite donate, pentru că aici vorbim despre donatoare tinere şi sănătoase, cu o rezervă ovariană de calitate.
Rata de succes FIV este influenţată de rezerva ovariană, dar şi de vârsta femeii. Pe măsură ce femeia înaintează în vârstă, şansele să obţină o sarcină pe cale naturală scad, pentru că rezerva ovariană devine din ce în ce mai mică, iar calitatea ei scade.
Astfel, pentru multe femei, singura variantă de a avea un copil este să apeleze la fertilizarea in vitro. De asemenea, şi greutatea influenţează şansele unui cuplu de a concepe un copil, atât pe cale naturală, cât şi prin tehnicile de reproducere umană asistată, cum este fertilizarea in vitro.
În cazul cuplurilor cu probleme de greutate se remarcă adesea alterarea calităţii spermei, apariţia disfuncţiilor erectile, în cazul bărbaţilor, şi reducerea frecvenţei ovulaţiei la femei.
În ceea ce priveşte FIV, riscul de apariţie a complicaţiilor este mult mai mare, asigurarea anesteziei este mai dificilă, vizibilitatea ovarelor şi a uterului la ecografie este mai redusă. În plus, obezitatea nu afectează doar producţia de ovule, ci are efecte şi asupra endometrului, unde este implantat ovulul fertilizat.Cuplurile cu probleme de greutate şi de infertilitate sunt sfătuite să încerce să renunţe la cel puţin 10% din greutatea corporală înainte de FIV.
