"Terapia emergentă pentru debutul hipertensiunii acute grave în timpul sarcinii şi al perioadei postpartum" reprezintă recomandările emise pentru practicieni de către Comitetul de Practică Obstetricală, ce urmează să fie publicat în luna februarie 2019.
Bolile hipertensive ale sarcinii, inclusiv preeclampsia, conduc la complicaţii la 10% din sarcinile de la nivel mondial, reprezentând una dintre cauzele principale de morbiditate şi mortalitate maternă şi perinatală.
Preeclampsia este o boală specifică sarcinii caracterizată prin tensiune arterială crescută cu implicare a mai multor sisteme. Apare de obicei după 20 de săptămâni de gestaţie şi poate fi suprapusă cu o altă afecţiune de tip hipertensiv. Deşi preeclampsia a fost definită în trecut prin debutul unor noi simptome de hipertensiune în combinaţie cu proteinuria, unele femei vor prezenta hipertensiune şi simptome multisistemice în absenţa proteinuriei. Prezenţa simptomelor multisistemice reprezintă un indicator al gravităţii afecţiunii.
Criterii de diagnostic pentru preeclampsie
Hipertensiune – tensiune sistolică > 140 mm hg sau tensiune diastolică > 90 mm hg sau ambele
- În două ocazii la cel puţin 4 ore distanţă după vârsta de 20 săptămâni gestaţionale cu o tensiune arterială normală în trecut
- Hipertensiune uşoară până la tensiune diastolică ≥ 110 mm hg sau tensiune sistolică≥160 mm Hg
- Hipertensiune gravă – tensiune sistolică >160 mm hg sau tensiune diastolică > 110 mm hg sau ambele
- Poate fi confirmată folosind un interval de timp scurt (15 minute) pentru a facilita terapia antihipertensivă oportună
Colegiul American de Obstetrică şi Ginecologie defineşte hipertensiunea gestaţională drept “hipertensiune fără proteinurie sau cu caracteristici grave care apare după 20 săptămâni gestaţionale, iar nivelul tensiunii arteriale revine la normal în perioada postpartum.”
Este justificată precauţia şi monitorizarea îndeaproape deoarece până la jumătate dintre femeile cu hipertensiune gestaţională vor prezenta simptome compatibile cu preeclampsia. Femeile cu hipertensiune gestaţională gravă, chiar şi în absenţa proteinuriei, ar trebui gestionate în mod similar cu femeile cu preeclampsie severă.
Colegiul American de Obstetrică şi Ginecologie declară“femeile cu hipertensiune gestaţională cu tensiune arterială crescută sever (tensiune sistolică de 160 mm Hg sau mai mare sau tensiune diastolică de 110 mm Hg sau mai mare) ar trebui diagnosticate cu preeclampsie cu caracteristici severe.
Criterii de proteinurine – colectarea urinei în decurs de 24 de ore>300 mg proteine sau
- O singură probă cu raport proteine/creatinină ≥0.3 mg/dl
- Interpretare a testului urinar de 2+ (doar dacă alte metode cantitative nu sunt disponibile)
Preeclampsia cu caracteristici severe include alături de hipertensiune şi trombocitopenie (trombocite < 100,000/microlitru), transaminaze hepatice crescute (de două ori decât normale şi/sau durere persistent în cvadrantul superior drept cu durere epigastrică fără explicaţie alternativă), insuficienţă renală progresivă (creatinină serică >1.1 mg/dl sau dublul creatininei serice în absenţa altei boli renale), edem pulmonar, la nivel neurologic durere de cap inexplicabilă care nu răspunde la medicaţie sau simptome vizuale.
Hipertensiunea severă care persistă mai mult de 15 minute este o urgenţă medicală, reprezentând un factor predictiv major pentru hemoragie cerebrală şi chiar deces matern. Protocolul de tratament este specificat de către Colegiul American de Obstetrică şi Ginecologie.
Următoarele nu reprezintă criterii de diagnostic pentru diagnosticul preeclampsiei sau al preeclampsiei cu caracteristici severe: edem clinic evident, creştere ponderală rapidă, proteinurine masivă, restricţie fetală intrauterină (conform Colegiului American de Obstetrică şi Ginecologie, deşi este importantă monitorizarea statusului fetal, atunci când restul parametrilor sunt în intervale normale se aplică expectativa vigilentă), acidul uric (nu este un marker de diagnostic în sarcina cu hipertensiune, însă un factor de risc pentru probleme în sănătatea mamei şi a fătului).