Noi cercetări efectuate de clinica Mayo, din Statele Unite, constată că pacienţii cu un tip neobişnuit de cancer al măduvei osoase, leucemie mielomonocitară cronică cu mutaţii ASXL1, au modificări epigenetice distincte care pot activa genele periculoase şi pot determina creşterea mai rapidă a cancerului. Totodată, mutaţia genetică ASXL1 poate transforma boala într-o formă mai agresivă de leucemie mieloidă acută.
Epigenetica reprezintă totalitatea modificărilor chimice în materialul genetic al unei celule care controlează modul în care sunt exprimate genele şi afectează interpretarea codului ADN. Cercetările arată că epigenetica joacă un rol esenţial în dezvoltarea şi progresia multor boli, inclusiv a cancerului.
„Epigenomul la pacienţii cu mutaţii ale genei ASXL1 este schimbat într-un mod care permite celulelor canceroase să pornească gene care sunt dăunătoare pacienţilor. Aceste modificări epigenetice nu afectează tiparul ADN în sine, dar afectează modul în care este citit acest tipar, respectiv ce „pagini“ să fie citite şi ce „pagini“ să nu fie. Leucemia mielomonocitară cronică este un cancer care afectează de obicei persoanele de 60 de ani şi mai în vârstă. Începe în celulele sanguine din măduva osoasă şi invadează apoi sângele. Aproape 40% dintre pacienţii cu leucemie mielomonocitară cronică au o mutaţie în gena ASXL1. Din păcate, pacienţii cu mutaţii ASXL1 nu se descurcă foarte bine şi nu răspund prea bine la tratamentele disponibile în prezent“, spune dr. Moritz Binder, hematolog şi om de ştiinţă la clinica Mayo, autorul principal al studiului.
Pentru acest studiu, echipa condusă de dr. Binder a efectuat o analiză multiomică cuprinzătoare folosind o varietate de metode de secvenţiere cu randament ridicat. Multiomica oferă posibilitatea de a descifra fluxul de informaţii care stau la baza bolii.
Cercetătorii au comparat probe de la pacienţi cu şi fără mutaţii ASXL1 şi au analizat activitatea genelor şi moleculelor din jurul ADN-ului. Analiza a inclus expresia genelor şi mai multe modificări care afectează împachetarea ADN-ului.
„Acest lucru ne-a permis să inferăm diferite modele pentru a trage concluzii cu privire la efectul modificărilor epigenetice în izolare şi în mod concertat asupra expresiei genelor oncogene în leucemia mielomonocitară cronică cu mutaţii ASXL1“, a explicat dr. Binder.
Cercetătorii au descoperit că mutaţiile ASXL1 sunt asociate cu supraexpresia genelor cheie care conduc leucemia.
„Studiul nostru susţine ideea că mai multe gene oncogene importante care conduc leucemia se află sub controlul elementelor de reglare din genom“, spune dr. Binder.
Datele sugerează că aceste elemente de reglare sunt funcţionale numai la pacienţii cu leucemie mielomonocitară cronică cu mutaţii ASXL1 şi pot reprezenta, prin urmare, noi ţinte terapeutice presonalizate. Echipa dr. Binder îşi propune să transpună curând aceste descoperiri în studii clinice de fază I.
„Studiul nostru stă la baza cercetărilor pe care le desfăşurăm în continuare pentru a explora modalităţi de a viza aceste elemente de reglare specifice fiecărui pacient cu medicamente noi cu moleculă mică. Prin această abordare, sperăm să restabilim expresia normală a genelor sau cel puţin să tratăm celulele canceroase într-un mod nou pentru a depăşi efectul dăunător al mutaţiilor ASXL1“, a concluzionat dr. Binder.
Studiul, publicat săptămâna trecută în Nature Communications, ajută la clarificarea unei potenţiale strategii terapeutice şi aduce informaţii noi despre expresia genelor cu mutaţii ASXL1.
