O echipă de cercetători de la universitatea de medicină Charité, din Berlin, a elucidat mecanismul prin care diferiţi factori interacţionează pentru a permite celulelor canceroase să supravieţuiască. Oamenii de ştiinţă au reuşit să arate că inhibarea unei proteine cheie limitează creşterea cancerului. Descoperirile, publicate în PNAS, ar putea anunţa o nouă ţintă de tratament pentru cancerele agresive.
Unele tipuri de cancer sunt deosebit de dificil de tratat, datorită capacităţii lor de a rezista la terapiile existente. Este şi cazul cancerului pancreatic, în special a unui subtip agresiv cunoscut sub numele de adenocarcinom ductal pancreatic (PDAC). În acest tip agresiv de cancer pancreatic, rezistenţa la medicamente este asociată cu suprimarea procesului de moarte celulară programată, cunoscut sub numele de apoptoză, ceea ce duce la creşterea necontrolată a celulelor canceroase. Mecanismul responsabil pentru această suprimare a rămas necunoscut până acum.
În Germania, în fiecare an, în jur de 19.000 de persoane dezvoltă cancer pancreatic. Prin urmare, terapiile ţintite necesită utilizarea unor noi strategii de tratament.
„Pe lângă identificarea unei noi ţinte de tratament, am reuşit să elucidăm un mecanism care ne permite să evităm rezistenţa celulelor canceroase. Astfel putem propune o nouă strategie pentru tratamentul formelor deosebit de agresive de cancer“, spune dr. Matthias Wirth de la departamentul de hematologie, oncologie şi imunologie a cancerului de la universitatea Charité.
Lucrând alături de cercetători din Germania, Statele Unite şi Olanda, echipa doctorului Wirth a efectuat un studiu detaliat al proceselor implicate în apoptoză. Ei au descoperit că proteina NOXA, un factor cheie care încurajează apoptoza, este suprimată în formele deosebit de agresive de cancer pancreatic.
„Am urmărit prin abordarea noastră să identificăm medicamentele care ar putea fi capabile să dezlănţuie capacitatea NOXA de a suprima cancerul. Folosind un experiment obiectiv de screening pentru a testa sistematic substanţele pe linii celulare modificate genetic, am reuşit să identificăm o substanţă eficientă. Substanţa în cauză este un inhibitor al factorului de transcriere cunoscut sub numele de RUNX1, care este de obicei prezent în cantităţi mari la pacienţii cu cancer pancreatic şi este asociat cu un prognostic inferior“, explică dr. Wirth.
Cercetătorii au efectuat o serie de analize cuprinzătoare ale expresiei genelor la nivel de genom pentru a identifica activitatea genelor. Astfel, ei au reuşit să arate că pierderea genei RUNX1 anulează suprimarea proteinei NOXA, ceea ce sugerează că proteina RUNX1 previne apoptoza, şi astfel are un efect de promovare a cancerului.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că activitatea genei NOXA este controlată prin interacţiunea la distanţă cu o secvenţă ADN necodificată de care se poate lega factorul de transcriere RUNX1. Cercetătorii au reuşit apoi să demonstreze acelaşi efect de inducere a apoptozei prin inhibarea RUNX1 într-un model de şoarece şi în organoizi, culturi de celule tridimensionale derivate din ţesut cu cancer de la pacienţi.
„Descoperirile ne îndreaptă atenţia către inhibitori eficienţi pentru RUNX1, ca nouă opţiune potenţială pentru tratarea cancerului pancreatic. Investigăm acum să vedem dacă acest mecanism nou descoperit s-ar putea aplica şi la alte tipuri de cancer. Următorul pas va fi să testăm mai multe substanţe, în special cele aflate deja în uz clinic. Sperăm că acest lucru ne va permite să descoperim potenţiale terapii combinate, şi după ce aceastea vor fi testate în studii clinice, să extindem opţiunile de tratament disponibile pacienţilor cu cancer“, a concluzionat dr. Wirth, rezumând rezultatul cercetărilor.
